Pescuit si afaceri maritime

În Uniunea Europeană, marea şi resursele sale contribuie într-o mare măsură la ocuparea forţei de muncă şi la realizarea creşterii economice: marea este sursă de alimente (peşte) şi energie (zăcămintele de petrol şi de gaz aflate în larg), iar o mare parte din traficul comercial al UE se realizează pe oceanele lumii. Zonele de coastă sunt exploatate din punct de vedere turistic – un alt sector economic important. Prin urmare, trebuie să exploatăm resursele marine dând dovadă de responsabilitate, evitând, de exemplu, pescuitul excesiv şi luând măsurile necesare pentru ca activitatea extractivă să nu dăuneze mediului marin sau costier.

Importanţa conservării

Sectorul pescuitului din UE se situează pe locul trei la nivel mondial, furnizând, anual, aproximativ 6,9 milioane de tone de peşte. Pescuitul şi industria de prelucrare a peştelui asigură locuri de muncă pentru peste 400 000 de persoane.

Prioritatea politicii UE în domeniul pescuitului constă în a găsi un echilibru între necesitatea de a asigura, pe de o parte, competitivitatea sectorului pescuitului şi pe de altă parte, durabilitatea rezervelor piscicole şi a ecosistemului marin.

În perioada 2007-2013, Fondul European pentru Pescuit dispune de un buget de 3,85 miliarde de euro, destinat priorităţilor definite de fiecare stat membru în funcţie de propriile nevoi. Aceste fonduri pot fi utilizate pentru a sprijini pescuitul în apele maritime şi interioare, acvacultura, organizaţiile producătorilor, sectorul prelucrării şi al comercializării, precum şi pentru diversificarea economică a comunităţilor care trăiesc din pescuit.

Garantarea respectării normelor

Pentru a garanta respectarea restricţiilor în materie de pescuit în vederea conservării rezervelor piscicole pe termen lung, în anul 2005 UE a creat Agenţia Comunitară pentru Controlul Pescuitului, cu sediul provizoriu la Bruxelles, dar care în iulie 2008 va fi transferată la Vigo (Spania), principalul port de pescuit din Europa. Agenţia coordonează controlul aplicării normelor în vederea prevenirii exploatării excesive a resurselor piscicole şi protejării altor forme de viaţă marină. De asemenea, se ocupă cu formarea inspectorilor şi organizează misiuni comune la care participă inspectori din mai multe state membre.

Cooperarea şi asistenţa internaţională

Acordurile în domeniul pescuitului încheiate cu alte ţări din afara UE şi negocierile din cadrul organizaţiilor regionale şi internaţionale de pescuit au drept scop să împiedice pescuitul excesiv, nu doar în apele europene, ci şi în cele din restul lumii. În acelaşi timp, acestea le permit pescarilor europeni să pescuiască în ape îndepărtate. În ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, UE plăteşte taxe de acces. Fondurile strânse în acest mod sunt investite, în mare parte, în sectorul pescuitului şi pentru constituirea rezervelor piscicole.

Dezvoltarea acvaculturii

Acvacultura poate compensa diminuarea rezervelor de peşte din mediul sălbatic. Deja, în UE 19% din captura industriei piscicole provine din fermele piscicole. Principalele produse de acvacultură sunt moluştele, scoicile, păstrăvul curcubeu şi somonul, la care se adaugă crapul şi dorada în unele ţări.

Deoarece acest sector s-a dezvoltat mai încet în UE decât în restul lumii, Comisia Europeană intenţionează să adopte măsuri suplimentare pentru o exploatare mai eficientă a potenţialului său. Principalele dificultăţi sunt lipsa spaţiului şi a apei de bună calitate şi necesitatea respectării unor standarde ridicate în materie de protecţie a sănătăţii publice şi a mediului. Acvacultura europeană este unul dintre cele mai active sectoare în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă la nivel mondial, atât din perspectiva impactului său social, cât şi a celui ecologic, însă, tocmai din acest motiv, este mai dificil să concureze cu producători din alte ţări, în special cu cei din Asia şi America de Sud.

Dimensiunea maritimă

UE dispune de cel mai vast teritoriu maritim din lume. Există 1 200 de porturi, iar aproximativ 90% din comerţul exterior şi 40% din comerţul interior se desfăşoară pe mare. Flota comercială a UE este cea mai mare din lume.

Regiunile de coastă reprezintă peste 40% din produsul intern brut (PIB) al UE şi sunt locuite de 50% din populaţie. Economia maritimă asigură cinci milioane de locuri de muncă. Aproximativ 5% din PIB provine direct de la industriile şi serviciile legate de sectorul maritim. Cifra este mult mai mare dacă luăm în considerare contribuţiile indirecte provenind din alte sectoare, precum turismul.

Politicile în domeniul pescuitului şi mediului au fost considerate, timp de câţiva ani, ca fiind indisociabile. În prezent, UE a adoptat o viziune mult mai largă, care include toate tipurile de utilizare a spaţiului nostru maritim. Scopul este de a valorifica din plin atuurile Europei în domeniul cercetării, tehnologiei şi inovaţiei maritime. Această abordare corespunde liniei trasate de Agenda de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă mai multe şi mai bune şi angajamentului primordial asumat de UE, acela de a garanta că dezvoltarea economică nu are efecte negative asupra durabilităţii mediului. Politica maritimă integrată cuprinde transportul maritim, competitivitatea întreprinderilor din sectorul maritim, ocuparea forţei de muncă, cercetarea ştiinţifică, pescuitul şi protecţia mediului marin.

Pentru a accentua importanţa acestui sector, Comisia Europeană a instituit Ziua maritimă europeană, care este sărbătorită în fiecare an la 20 mai.

Sursa: http://europa.eu/pol/fish/index_ro.htm