Despre siguranta alimentara in Uniunea Europeana

UE dispune de o strategie detaliată privind siguranţa alimentară. Aceasta acoperă nu numai siguranţa alimentelor, ci şi sănătatea şi bunăstarea animalelor şi a plantelor. Strategia asigură posibilitatea de a urmări produsele alimentare de la fermă până la consumator, chiar dacă pentru aceasta este nevoie să se treacă graniţele în interiorul Uniunii. Astfel, comerţul se poate desfăşura liber, iar consumatorii au la dispoziţie o paletă variată de alimente din care pot alege. Standardele înalte de siguranţă se aplică atât produselor alimentare fabricate în UE, cât şi celor importate.

Strategia UE privind alimentele are la bază trei elemente principale: legislaţia privind siguranţa alimentelor şi a furajelor, o consiliere ştiinţifică fundamentată, necesară luării deciziilor în domeniu şi o politică de punere în aplicare şi de control. Legislaţia acoperă multiple domenii, de la furaje şi alimente, până la igiena alimentară, aplicând aceleaşi standarde ridicate pe tot teritoriul Uniunii.

În domeniile care necesită o protecţie specifică a consumatorilor, normele generale aplicabile tuturor alimentelor şi furajelor sunt suplimentate de măsuri speciale. Astfel de domenii includ utilizarea pesticidelor, a suplimentelor alimentare, a coloranţilor, a antibioticelor şi a hormonilor. De asemenea, există standarde elaborate special pentru adăugarea de vitamine, minerale şi alte substanţe similare în alimente. Legislaţia acoperă inclusiv produsele care vin în contact cu alimentele, cum ar fi ambalajele din plastic. Normele comune în materie de etichetare permit identificarea rapidă a ingredientelor care pot cauza alergii şi a informaţiilor exacte desemnate de expresiile „conţinut scăzut de grăsimi” şi „conţinut bogat în fibre”.

Adaptarea la diversitate şi perioada de tranziţie

Cadrul legislativ comunitar cu privire la siguranţa alimentară este comun tuturor statelor membre, dar adaptat diversităţii. UE depune eforturi semnificative pentru ca alimentele tradiţionale să nu fie scoase de pe piaţă datorită standardelor de siguranţă alimentară şi pentru ca inovarea să nu fie descurajată, iar calitatea să nu aibă de suferit.

Odată cu aderarea noilor membri şi cu intrarea acestora pe piaţa unică europeană, sunt uneori necesare măsuri de tranziţie care să permită respectivelor state să se adapteze la standardele ridicate ale UE în materie de siguranţă alimentară. Totuşi, chiar şi în perioada de tranziţie, produsele alimentare care nu respectă standardele Uniunii nu pot fi comercializate în afara respectivelor ţări.

Siguranţa animalelor

Principiile care se aplică animalelor sunt aceleaşi ca şi în cazul alimentelor. Astfel, animalele pot fi deplasate liber pe teritoriul Uniunii. Totuşi, standardele privitoare la sănătatea şi bunăstarea animalelor trebuie respectate nu doar în ferme, ci şi în timpul transportului. În situaţia în care apar epidemii de boli animale, UE intervine rapid, stopând, în caz de necesitate, comercializarea respectivelor animale.

O iniţiativă europeană a dus la introducerea „paşapoartelor pentru animalele de companie”, cu ajutorul cărora acestea pot fi luate în călătorii de către stăpânii lor. Pentru a preveni răspândirea unor boli, pentru animalele de companie se aplică totuşi aceleaşi măsuri de precauţie ca şi pentru celelalte animale.

Alertele rapide limitează riscurile

Pentru a înlătura problemele legate de produsele alimentare potenţial nesigure, încă de la apariţia acestora, EU utilizează un sistem de alertare rapidă cu ajutorul căruia se evită expunerea consumatorilor la riscul producerii unor intoxicaţii alimentare. Acest sistem va avea, de asemenea, rolul de a stabili dacă anumite produse alimentare conţin substanţe interzise sau cantităţi excesive de substanţe cu risc ridicat, cum ar fi reziduuri de medicamente veterinare în carne sau coloranţi cancerigeni în alimente.

Imediat ce un astfel de risc este identificat, o alertă este trimisă în toată Uniunea. Uneori este suficient să fie oprit un singur lot dar, în caz de necesitate, pot fi oprite toate încărcăturile cu un anumit produs la nivel de fermă, fabrică sau port de recepţie a mărfii. Produsele care se află deja în depozite sau magazine pot fi retrase.

Deciziile se bazează pe cunoştinţe ştiinţifice fundamentate

Ştiinţa constituie fundamentul deciziilor UE privitoare la alimente. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), o agenţie independentă cu sediul la Parma (Italia), acordă consiliere atunci când se elaborează proiecte legislative sau în cazul în care factorii de decizie politică se confruntă cu o ameninţare în domeniul siguranţei alimentare.

Comisia îşi bazează deciziile de a acţiona pe principiul precauţiei. Cu alte cuvinte, dacă oamenii de ştiinţă afirmă că există cel puţin un pericol potențial, ea va acţiona fără să aştepte dovezile ştiinţifice.

Punerea în aplicare şi controlul

Comisia impune aplicarea legislaţiei europene privind alimentele şi furajele verificând încorporarea adecvată a acesteia în legislaţia naţională şi punerea sa în aplicare în toate ţările Uniunii, prin inspecţii pe teren desfăşurate în interiorul şi în afara UE.

Şi în acest domeniu sunt utilizate serviciile unei agenţii specializate, şi anume Oficiul Alimentar şi Veterinar al Comisiei (FVO), cu sediul la Grange (Irlanda). Acest oficiu poate inspecta orice unitate de producţie a alimentelor, însă principala sa sarcină este de a se asigura că guvernele ţărilor din interiorul şi din afara Uniunii au la dispoziţie infrastructura necesară pentru a verifica dacă producătorii de alimente respectă standardele ridicate de siguranţă alimentară ale UE.

http://europa.eu/pol/food/index_ro.htm