Consiliul Europei: apariţie, evoluţie, activităţi

Înainte de toate trebuie reţinut că organizaţia Consiliul Europei nu trebuie confundată cu alte instituţii europene precum Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul European, chiar dacă denumirile asemănătoare ne-ar putea face să credem că este vorba de acelaşi lucru. Consiliul Europei a luat fiinţă cu mult înaintea Uniunii Europene, ca o organizaţie de sine stătătoare, principalul obiect de activitate al său fiind protecţia drepturilor omului, cu un accent deosebit pe garantarea unor drepturi sociale minime pentru fiecare cetăţean al statelor membre. Consiliul Europei reuneşte în prezent nu mai puţin de 47 de state membre, printre care si Romania începând cu 1993.

Pierderile de vieţi omeneşti, distrugerea oraşelor şi declinul economic din timpul celui de-al doilea război mondial au constrâns liderii europeni să ia măsuri pentru a împiedica repetarea unor astfel de drame şi pentru a remedia efectele distrugătoare ale războiului.

Astfel, ca răspuns la un proiect anterior aparţinând lui Winston Churchill, guvernele a 10 ţări europene s-au întrunit, pe data de 5 mai 1949, pentru a înfiinţa Consiliul Europei, ale cărui scopuri erau acelea de a acţiona pentru o mai mare unitate între membrii săi prin intermediul unor acorduri şi acţiuni comune în domeniul economic, social, cultural, ştiinţific, legislativ şi administrativ şi pentru menţinerea şi evoluţia ulterioară a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pornind de la o organizaţie ce cuprindea 10 ţări (Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda şi Suedia), Consiliul Europei s-a transformat într-o organizaţie interguvernamentală, pan-europeană, numărând, în prezent, 47 de state membre , şi alte câteva ţări candidate la aderare.

Obiectivele Consiliului Europei sunt, şi astăzi, tot atât de relevante şi importante cum erau cu peste 50 de ani în urmă, în momentul înfiinţării Organizaţiei. În urma schimbărilor spectaculoase, ce au avut loc la sfârşitul anilor ’80 în Europa Centrală şi de Est, Consiliul Europei a sprijinit eforturile acestor ţări aflate pe calea adaptării la viaţa democratică şi a respectării drepturilor omului.

Calea spre o democraţie autentică şi deplina respectare a drepturilor omului este îndelungată, şi plină de obstacole. Situaţia există în Europa în ultimii 10 ani este o ilustrare a dificultăţii acestui proces.
Conflictele din fosta Iugoslavie, amplificarea intoleranţei, a rasismului, a antisemitismului şi a xenofobiei, nivelul crescut al şomajului şi al numărului de persoane lipsite de adăpost, sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă Europa astăzi.

Consiliul Europei continuă se acţioneze în sprijinul idealurilor democratice, asigurând universalitatea drepturilor omului prin promovarea de standarde comune în toate statele membre, în beneficiul tuturor cetăţenilor indiferent de originea acestora. Europenii sunt îndreptăţiţi să se bucure de drepturile lor - civile, politice, economice, sociale şi culturale - şi Consiliul Europei caută să promoveze fiecare dintre aceste drepturi, ca parte a unui întreg indivizibil.

Aşadar, drepturile omului sunt o temă predilectă în activitatea Consiliului Europei. Acest lucru se reflectă în activităţile acestei organizaţii, în structurile şi alegerea partenerilor săi.
Dintre activităţile Consiliului Europei, un loc important îl ocupă, pe de o parte, elaborarea a numeroase şi variate programe în domeniul drepturilor omului, iar pe de altă parte, contribuţia majoră din domeniul social, juridic, al educaţiei sau cultural.

Consiliul Europei realizează aceste activităţi diverse printr-o serie de structuri ce beneficiază de diferite mecanisme şi mijloace. Unele dintre acestea sunt structuri politice: Comitetul Miniştrilor - organul executiv, ce orientează eforturile organizaţiei, comisiile guvernamentale de experţi – ce urmăresc activităţile încredinţate de către Comitetul Miniştrilor , Adunarea Parlamentară - reprezintă instanţa deliberativă a Consiliului Europei, reunind reprezentanţi ai parlamentelor naţionale şi Congresul Puterilor Locale şi Regionale din Europa care sprijină progresul democraţiei, la nivel local şi regional.

Alte instrumente juridice cu sau fără structuri jurisdicţionale, funcţionează în baza convenţiilor sau acordurilor încheiate în cadrul Consiliului Europei. Printre cele mai importante astfel de instrumente se numără: Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentelor sau a Pedepselor Inumane sau Degradante, Carta Socială Europeană, Convenţia-cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale.

În ceea ce priveşte activităţile concrete ale Consiliului Europei, în domeniul drepturilor omului, putem enumera: 

- protecţia drepturilor civile şi politice prin intermediul procedurii de plângere individuală, care permite audierea unor presupuse încălcări ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului de către Comisia Europeană şi de către Curtea Drepturilor Omului;

- protecţia drepturilor sociale şi economice prin intermediul sistemelor de monitorizare, respectării angajamentelor asumate de statele membre, pe de o parte prin redactarea unor rapoarte asupra acestor chestiuni şi, pe de altă parte prin intermediul unui sistem de plângeri colective;

- protecţia persoanelor private de libertate, prin intermediul unui sistem de vizite efectuate de către Comitetul pentru prevenirea torturii şi a tratamentelor sau a pedepselor inumane sau degradante;

- protecţia drepturilor minorităţilor naţionale;

- acţiunea în favoarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi;

- lupta împotriva rasismului, a xenofobiei, a antisemitismului şi a intolerantei;

- conlucrarea strânsă cu mass-media în probleme legate de libertatea de expresie şi drepturile omului;

- promovarea informării asupra drepturilor omului şi susţinerea educaţiei în şcoli şi a unor grupuri profesionale în domeniul drepturilor omului;

- cooperarea cu organizaţii ale drepturilor omului şi instituţii pentru protecţia drepturilor omului (Ombusman, Comisii Naţionale, etc.).

Consiliul nu poate acţiona izolat pentru a-şi atinge scopurile, care sunt consolidarea democraţiei şi punerea în aplicare a drepturilor omului. Astfel, acesta se află în strânsă legătură cu o serie de parteneri guvernamentali, organizaţii interguvernamentale şi non-guvernamentale (ONG-uri), care cuprind asociaţii profesionale.

În cadrul arhitecturii organizaţiilor europene, Consiliul Europei se ocupă de domeniul vast al securităţii democratice, care nu poate fi asigurată fără protecţia şi promovarea drepturilor omului. Pentru realizarea acestui obiectiv, Consiliul Europei cooperează şi completează activităţile altor organizaţii precum: Uniunea Europeană, Uniunea Europei Occidentale, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), şi agenţiile sale specializate, şi Tratatul Atlanticului de Nord (NATO) .

Un mare număr de ONG-uri internaţionale au statut consultativ pe lângă Consiliul Europei, şi, împreună cu alte ONG-uri naţionale şi locale, urmăresc cu regularitate activităţile Consiliului Europei în domeniul drepturilor omului, şi contribuie la realizarea acestora.