Directiva privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor

Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (Directiva asupra confidenţialităţii comunicaţiilor electronice).

Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (Directiva asupra confidenţialităţii comunicaţiilor electronice).
Deoarece Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protejarea persoanelor în privinţa prelucrării datelor personale şi libera circulaţie a acestor date[1] cere statelor membre să asigure drepturile şi libertăţile persoanelor fizice în privinţa prelucrării datelor personale, în special dreptul la confidenţialitate, pentru a asigura circulaţia liberă a datelor personale în cadrul Comunităţii, Directiva 2002/58/CE doreşte respectarea drepturilor fundamentale şi a principiilor recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Această Directivă caută să asigure în special respectarea deplină a drepturilor menţionate la art. 7 şi 8 ale Cartei de la Nisa. Este importantă nu numai prin conţinutul său, dar şi pentru numeroasele legături cu principiile de protecţie a datelor prevăzute în Directiva 95/46/EC.

Confidenţialitatea comunicaţiilor este garantată în conformitate cu instrumentele internaţionale referitoare la drepturile omului, în special Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi constituţiile statelor membre.

Directiva 95/46/EC este practic completată şi particularizată de Directiva 2002758/EC; prima directivă menţionată se aplică şi în sectorul telecomunicaţiilor, în special tuturor domeniilor privind protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamen­tale, inclusiv obligaţiile operatorului şi drepturile indivizilor.

Pe scurt, Directiva 95/46/EC se aplică tuturor serviciilor comunicaţionale care nu sunt publice. Obiectivul Directivei 2002/58/EC este acela de a proteja „drepturile fundamentale ale persoanelor fizice şi, în special, drep­tul lor la intimitate, ca şi interesele legitime ale persoanelor fizice”. Aceste drepturi şi interese legitime pot fi limitate în anumite circumstanţe.

În concluzie putem spune că, această Directivă nu afectează echilibrul existent între dreptul indivizilor la intimitate şi posibilitatea statelor-membre de a lua măsurile pre­văzute în art. 15 paragraful 1 al Directivei 95/46/EC.

Posibilitatea statelor-membre de a intercepta, în mod legal, comu­nicaţiile electronice sau de a lua alte măsuri similare este compati­bilă cu prevederile Directivei 2002/58/EC, aceste măsuri tre­buie însă, să fie în concordanţă cu Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi să fie adecvate, strict proporţionate cu scopul pro­pus, necesare într-o societate democratică şi trebuie să fie proteja­te în mod adecvat în concordanţă cu această Convenţie a Consi­liului Europei mai sus-menţionată.

Art.,  1 parag. 1 prevede scopul Directivei 2002/58/EC:

„Această Directivă armonizează prevederile statelor-membre, necesare pentru a asigura un nivel echivalent de protecţie a drep­turilor şi libertăţilor fundamentale, în particular dreptul la intimi­tate cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în sec­torul comunicaţiilor electronice, şi pentru a asigura libera circula­ţie a acestor date şi a echipamentelor şi serviciilor de comunicaţii electronice în cadrul Comunităţii”.

În mod cert, există o asemănare între Directiva 95/46/EC şi Directiva 2002/58/EC, în sensul că ambele încearcă să facă o legătură între ceea ce este considerat un drept funda­mental (dreptul la intimitate) şi funcţionarea pieţei comune.

Directiva 2002/58/EC se aplică prelucrării datelor cu caracter personal „în legătură cu existenţa reţelelor de comunicaţii elec­tronice publice din Comunitate” (art. 3 parag. 1). Aceasta nu im­pune reguli specifice asupra modului în care trebuie să se asigure confidenţialitatea comunicaţiilor şi a traficului conex de date prin intermediul unei reţele publice de comunicaţii şi a serviciilor pu­blice de comunicaţii electronice. Regulile trebuie adoptate de statele-membre în cadrul legislaţiei interne (art. 5 parag. 1). Pe lângă aceste reguli, statele-membre au şi o altă obli­gaţie, strâns legată de prevederile Directivei 95/46/EC: de a asigu­ra că folosirea reţelelor de comunicaţii electronice pentru stocarea informaţiilor sau pentru accesul la informaţiile stocate în termina­lele unui abonat sau ale unui utilizator vizat se face prin interme­diul unor informaţii clare şi cuprinzătoare, în concordanţă cu Di­rectiva 95/46/EC, inter alia, privind scopul prelucrării şi că există posibilitatea dreptului de a refuza această prelucrare de către ope­ratorul de date (art. 5 parag. 3).

Definirea utilizatorului este prevăzută de art. 2: „orice persoană fizică care foloseşte un serviciu public de co­municaţii, în scopuri proprii sau de afaceri, fără să fie necesar să fi subscris la acest serviciu”.

În această Directivă nu sunt prevăzute prevederi specifice asupra mo­dului în care remediile juridice, responsabilitatea şi sancţiunile tre­buie reglementate de normele legilor naţionale ale statelor-membre. Dar, se face referire (art. 15 parag. 2) la prevederile Directivei 95/46/EC care au obiect similar (capitolul III, art. 22-24).

O altă legătură între cele două Directive priveşte funcţionarea Grupului de Lucru asupra Protecţiei Indivizilor cu privire la Prelu­crarea Datelor cu Caracter Personal, instituit prin art. 29 al Direc­tivei 95/46/EC. Sarcinile acestui organism, aşa cum sunt ele descrise în art. 30 al Directivei 95/46/EC, pot fi exercitate şi în domeniile prevăzute de Directiva 2002/58/EC - protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi a intereselor legitime în sectorul telecomunicaţiilor electronice.

--------------------------------------------------------------------------------

[1] JO L 281, 23.1..11995, p. 31.