Home | Publicatii | Lucrari in format electronic

Lucrari in format electronic

Competenta generala a instantelor judecatoresti in materia contenciosului

În Capitolul 1 am considerat necesar a prezenta unele aspecte generale în materia analizată, cu privire specială asupra evoluţiei reglementărilor în materie, reţinând totodată noţiunea şi trăsăturile contenciosului administrativ potrivit cadrului legal actual: Constituţia revizuită în anul 2003 şi Legea nr. 554/2004. În structura lucrării, Capitolul 2 prezintă o importanţă deosebită întrucât ne introduce în problema competenţei instanţelor judecătoreşti în materia contenciosului administrativ. Principalele probleme abordate vizează unele aspecte generale privind competenţa instanţelor judecătoreşti potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, competenţa instanţelor judecătoreşti în materie potrivit Codului de procedură civilă, şi nu în ultimul rând competenţa stabilită prin Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ care determină reguli speciale în materia competenţei materiale şi teritoriale a instanţelor de contencios administrativ. Legea contenciosului administrativ prevede expres că instanţa de contencios administrativ, este după caz, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalele administrativ-fiscale. În Capitolul 3 sunt detaliate şi analizate reglementările Legii nr. 554/2004 cu privire specială asupra condiţiilor de admisibilitate care atrag competenţa instanţelor de a judeca cererile în contencios administrativ, precum şi cele care vizează procedura de judecată în faţa instanţelor de contencios administrativ. Întrucât ţara noastră este stat membru al Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007, problemele analizate în materia de contencios administrativ nu puteau exclude o analiză comparativă a instituţiei în dreptul comparat. Este firesc să ne raportăm şi la regulile de organizare şi funcţionare a contenciosului administrativ în alte state, evidenţiind prin acest aspect posibile metode de îmbunătăţire a reglementării în materie, având în vedere că multe dintre statele prezentate reprezintă sisteme cu o tradiţie evidentă în materia contenciosului administrativ. Abordarea comparativă a inclus prezentarea contenciosul administrativ în Franţa, în Germania, în Italia şi în alte state.
Citeste mai mult

Clasificarea actelor de drept administrativ

Actul administrativ reprezintă forma juridică principală de activitate a administraţiei publice şi constă într-o manifestare expresă de voinţă, unilaterală şi supusă unui regim de putere publică, precum şi controlului de legalitate al instanţelor judecătoreşti, prin care se nasc, se modifică şi se sting drepturi şi obligaţii. Prin aceste caracteristici, actul administrativ se deosebeşte de celelalte categorii de acte juridice: legi, contracte, hotărâri judecătoreşti, acte juridice unilaterale care nu sunt emise în realizarea puterii de stat, operaţiuni direct productive etc. Rolul stabilirii criteriilor de clasificare a actelor administrative prezintă o vădită importanţă practică determinată de ierarhia administrativă şi puterea juridică a actului, dar nu numai. În analiza acestor criterii de clasificare trebuie să pornim de la faptul că indiferent de denumire, dacă actul emis de un organ al administraţiei publice este o manifestare unilaterală de voinţă juridică, în temeiul puterii de stat, emis în baza legii şi pentru executarea acesteia, acesta este întotdeauna un act administrativ, iar dacă nu îndeplineşte aceste trăsături actului în cauză i se aplică un alt regim juridic şi nu regimul juridic de drept administrativ. Acte administrative nu pot emite decât organele administraţiei publice, întrucât actele emise de celelalte organe ale statului, în înfăptuirea formei fundamentale de realizare a puterii publice, nu sunt acte administrative şi prin urmare nu sunt supuse unui regim de drept administrativ. Această concluzie rezultă din prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care arată că instanţele judecătoreşti nu sunt competente să judece decât actele administrative emise de organele administraţiei publice şi nu şi actele celorlalte organe de stat. Având în vedere aceste consideraţii, putem face o delimitare a actelor administrative, care pot fi grupate în diverse categorii, după anumite criterii....
Citeste mai mult

Cariera in institutiile publice. Studiu de caz

Considerăm că locurile de muncă în sectorul public, şi în special în sistemul funcţionarilor publici, trebuie să corespundă atât cerinţelor organizaţiei, cât şi celor ale angajaţilor, în vreme ce, în mod evident, interesele organizaţiei se referă în principal la performanţă, eficienţă şi rezultate. Am propus, aşadar, în cadrul prezentei lucrări, să se ţină cont în vederea creşterii competenţelor personalului de necesitatea perfecţionării acestuia. Pe baza studiului pe care l-am realizat am observat din sondajele în rândul funcţionarilor publici că există în continuare bariere formale în calea promovării (de exemplu, perioada de aşteptare, vechimea), iar posibilităţile de dezvoltare sunt limitate (lipsa unei imagini clare asupra evoluţiei carierei, informaţii inadecvate asupra posturilor vacante). Trebuie subliniat că astfel de probleme au un impact negativ asupra gradului de motivare şi angajament la locul de muncă, ceea ce bineînţeles influenţează negativ calitatea serviciilor. Suntem de părere, totodată, că trebuie să se ţină cont nu numai de caracteristicile managementului în cadrul unei instituţii publice cât, mai ales să se implementeze un plan de schimbare, care trebuie elaborat ca răspuns la întrebări de genul: ce schimbări vor trebui să aibă loc în activitatea primăriei pentru ca aceasta să fie mai performantă; care va fi dimensiunea schimbării - extensie, limite, criterii, importanţa efectului propagat; cum va fi absorbită schimbarea - să fie acceptată, să fie rezultatul comunicării în interior, în exterior; cum se va aplica schimbarea, pe etape - logica etapelor - analiza stării sistemului, proiectarea sistemului nou, punerea în aplicare a sistemului, întreţinerea lui, evitarea perturbărilor. Alături de planul de schimbare se găseşte managerul şi funcţionarul din administraţia publică. Accentul se pune pe capacitate/tipuri de cunoştinţe; schimbarea mentalităţilor; mecanismul relaţional (debirocratizarea administraţiei publice, procesul de delegare de autoritate să fie funcţional etc.)....
Citeste mai mult

Adoptarea actelor de drept administrativ

Activitatea executivă reprezintă acea formă fundamentală de activitate ce realizează puterea de stat şi care constă din executarea legilor şi a altor acte subordonate acestora, înfăptuită de autorităţile publice. Această activitate de „executare” constă din activităţi de conducere, activităţi de organizare a executării şi activităţii de executare în concret a legilor şi a altor acte juridice subordonate lor. Astfel, suntem în prezenţa unei activităţi de conducere atunci când Guvernul adoptă acte prin care coordonează activitatea ministerelor. Suntem în prezenţa unei activităţi organizatorice (de organizare a executării) atunci când un minister elaborează instrucţiuni pe care le reclamă un act cu forţă juridică superioară (lege, decret, hotărâre guvernamentală) pentru a-i asigura o aplicare unitară. În sfârşit, suntem în prezenţa unei activităţi de punere în executare atunci când un primar emite o autorizaţie. Raportul dintre activitatea de conducere şi cea de execuţie diferă în cadrul organelor administraţiei publice. În general, cu cât o autoritate se găseşte pe o treaptă ierarhică mai înaltă în sistemul administrativ, cu atât în activitatea sa vor precumpăni actele de conducere şi invers, cu cât un organ de stat se găseşte la un nivel ierarhic mai scăzut în acel sistem, cu atât în activitatea sa vor fi preponderente actele şi faptele de execuţie. Aceasta nu exclude însă posibilitatea ca la nivelul aceluiaşi organ să se poată adopta acte de conducere concomitent cu adoptarea şi realizarea actelor de execuţie. Spre exemplu, reprezintă o activitate de conducere hotărârea normativă consiliului local şi constituie o activitate de executare emiterea hotărârii de numire în funcţia prevăzută de lege....
Citeste mai mult

Administratia si noile tehnologii de informare si comunicare

Ultimii ani au reprezentat pentru administraţia publică din România o perioadă de maturizare în procesul de asimilare şi aprofundare a normelor şi practicilor relevante existente în statele Uniunii Europene. Astfel, au fost dezvoltate noi forme de comunicare între administraţia publică şi cetăţean, a fost implementat sistemul de guvernare electronică – egovernment şi a fost dezvoltat un sistem electronic naţional de informare a cetăţeanului (a se vedea portalul www.e-guvernare.ro). Totodată, a fost completat cadrul legislativ privind funcţia şi funcţionarii publici, au fost elaborate studii şi analize comparative cu privire la aspectele de interes din domeniul funcţiei publice, au fost realizate progrese în domeniul gestionării carierei şi sistemului informaţional integrat, au fost încheiate parteneriate cu societatea civilă şi s-au implementat programe cu asistenţă comunitară....
Citeste mai mult

Administratia publica si retelele sociale

Interesul pentru un studiu asupra administraţiei publice şi reţelelor sociale este pus în evidenţă de necesitatea desprinderii aspectelor delimitative între diferitele forme de organizare socială şi instituţională. Actualitatea unui studiu pe această temă se impune ca urmare a contextului social actual când asistăm la extinderea conceptelor de reţele sociale şi instituţionale, atât la nivel regional, cât şi la nivel global - în special european. În condiţiile Uniunii Europene - a celor 27 de state membre - vorbim şi asistăm la extinderea conceptului de organizare şi relaţionare socială, instituţională, economică, politică, culturală, profesională etc. Pe fondul acestor realităţi, importanţa şi motivaţia unui studiu asupra administraţiei publice - ca sistem organizatoric social şi instituţional de interes general, pe de o parte, şi a reţelelor sociale - în care includem orice formă de organizare socială şi instituţională, pe de altă parte, apare ca o condiţie „sine qua non” a înţelegerii organizării societăţii în ansamblul ei....
Citeste mai mult

Administratia publica locala in Romania

În ţara noastră, capacitatea de adaptare a instituţiilor la cerinţele în schimbare ale mediului socio-economic, precum şi la statutul de stat membru al Uniunii Europene (România a devenit stat membru al Uniunii Europene la data de 1 ianuarie 2007) constituie una din priorităţile reformei administraţiei publice româneşti. Acest proces, care se desfăşoară atât la nivel central, cât şi la nivel local, are ca obiective de referinţă elaborarea şi promovarea politicilor publice şi a actelor normative naţionale în conformitate cu standardele Uniunii Europene şi cu acquis-ul comunitar şi crearea cadrului instituţional adecvat pentru desfăşurarea procesului de descentralizare administrativă şi financiară. Atingerea acestor obiective presupune adoptarea unor instrumente şi metode moderne de management în diferite domenii de interes public şi creşterea capacităţii de gestionare eficientă a programelor cu finanţare externă, în contextul creşterii gradului de transparenţă în relaţiile publice. După cum se va evidenţia, administraţia publică, fenomen social complex - respectiv sistem şi acţiune socială - inclusiv de natură juridică, are la bază o serie de legităţi sau principii care-i fundamentează existenţa şi modul de manifestare. Principiile administraţiei publice reprezintă un ansamblu unitar de reguli de bază având o natură politică, economică, socială şi juridică care determină în mod esenţial organizarea, funcţionarea şi activitatea sistemului executiv de organe al statului. În acest sens Constituţia României, republicată în anul 2003 prevede că „administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice”. Aceste principii sunt amplu evidenţiate pe parcursul acestui studiu fiind analizate principalele dispoziţii cuprinse în Legea administraţiei publice locale - Legea nr. 215/2001, republicată în anul 2007 şi modificată prin O.U.G. nr. 20/2008 şi prin Legea nr. 35/2008. Acest act normativ, reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale....
Citeste mai mult

Administratia publica locala din Romania si aquis-ul comunitar

Administraţia se regăseşte pretutindeni, în toată complexitatea vieţii sociale, constituind una din cele mai utile activităţi umane. Administraţia publică în statul de drept reprezintă principala pârghie prin care se realizează valorile stabilite la nivelul palierului politic. Ea trebuie să fie continuă, omniprezentă, promptă şi energică, deoarece reprezintă necontenit statul, atât în interior, cât şi în exterior. În orice compartiment al vieţii sociale, procesul complex al administrării constă într-o activitate raţională şi eficientă de utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare în scopul obţinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime. Complexitatea cerinţelor sociale, ridică în faţa administraţiei o serie de probleme, care trebuie rezolvate. Societatea cunoaşte un proces continuu de multiplicare şi diversificare a sarcinilor administraţiei, care impune necontenite îmbunătăţiri şi perfecţionări în structura şi activitatea administraţiei, prin utilizarea unor metode şi tehnici moderne. În ţara noastră, tranziţia spre economia de piaţă a determinat o transformare şi în calitatea administraţiei, conducând la profesionalism. Administraţia publică din ţara noastră s-a văzut confruntată în ultimii ani cu schimbări semnificative în ceea ce priveşte cadrul propriu de funcţionare, aşteptările din partea cetăţenilor, atribuţiile şi responsabilităţile. Includerea ei, cel puţin declarativ, în procesul general de reforme a făcut-o să se confrunte cu un set de dileme caracteristice întregii societăţi. Ideea de reformă, atât de frecvent vehiculată, este prea des legată de formulări generale, soluţii formale, iar procesele de conducere şi organizare nu sunt considerate atât de importante în reformarea sistemului administrativ, accentuându-se tot mai des importanţa cadrului legislativ. Nu putem nega importanţa acestuia în reforma administraţiei publice, dar ignorarea necesităţii unei perspective strategice, lipsa unor preocupări constante referitoare la pregătirea managerială a responsabililor administrativi şi-a pus şi tinde să-şi pună încă amprenta asupra unor instituţii administrative, activitatea cărora este prea puţin bazată pe iniţiativă şi flexibilitate....
Citeste mai mult

Administratia publica in sistemul de drept romanesc

Pe parcursul acestei lucrari am incercat sa avem in vedere un studiu detaliat cu privire la teoria administraţiei publice, studiu ce vizează punerea în evidenţă a rolului pe care administraţia publică îl îndeplineşte în sistemul general de organizare socială. Obiectul lucrării îl constituie o analiză teoretică şi practică a principalelor reglementări care stau la baza organizării şi funcţionarii sistemului administrativ din ţara noastră. O astfel de analiză - care să vizeze teoria administraţiei publice - a fost motivată de necesitatea înţelegerii fenomenului administrativ din ţara noastră şi a modului în care aceasta reuşeşte să se alinieze exigenţelor instituite pe plan comunitar având în vedere că de la data de 1 ianuarie 2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene. În acest sens am urmărit să subliniem că indiferent de regimul politic, de structura sau de forma de guvernământ a statului, administraţia publică prin funcţiile sale esenţiale ce-i sunt conferite, prin locul stabilit în cadrul societăţii, prin mijloacele pe care le întrebuinţează ori prin scopul pe care îl slujeşte, trebuie să răspundă unor exigenţe fundamentale, pe care le regăsim în cadrul oricărei organizări statale. România, ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să adopte şi să implementeze valorile administrative care definesc spaţiul european: transparenţa, predictibilitatea, responsabilitatea, adaptabilitatea şi eficienţa, valori care trebuie să se regăsească în instituţiile şi activităţile administrative la toate nivelurile. Mai mult decât atât, în contextul actual, administraţia publică trebuie să fie una orientată către satisfacerea nevoilor cetăţenilor, să asigure o mai bună informare a acestora, să coopereze cu cei cărora li se adresează şi să întărească controlul public asupra administraţiei. Se urmăreşte consolidarea şi lărgirea cadrului de participare a societăţii civile la procesul decizional, asigurarea transparenţei actelor administrative, precum şi comunicarea operativă cu cetăţenii. Actualitatea unui studiu care vizează teoria administraţiei publice se impune prin evidenţă dacă pornim de la constanta că în prezent buna guvernare reprezintă conceptul care transpune în practică nevoile cetăţenilor prin modul în care autorităţile publice dau dovadă de implicare şi interes pentru bunul mers al unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă. Structura lucrării cuprinde patru capitole, fiecare dezvoltând problemele care vizează administraţia publică din România. În Capitolul I introductiv am considerat oportun să evidenţiez unele noţiuni generale cu privire la administraţia publică, reţinând în acest sens că, în concepţia clasică, administraţia reprezintă acţiunea puterii executive, bazată pe procedee de putere publică. În această optică, administraţia nu este singura sarcină a executivului, dar este o sarcină exclusivă a acestuia. În argumentarea acestei susţineri s-a subliniat că executivul are şi o serie de sarcini extra-administrative, exercitate în raporturile constituţionale cu Parlamentul sau în relaţiile internaţionale. Pe de altă parte, administraţia este sarcina exclusivă a executivului, ea neputând fi exercitată nici de puterea legislativă, nici de puterea judecătorească, în virtutea principiului separaţiei puterilor în stat. În Capitolul II al proiectului analiza vizează sistemul administraţiei centrale în România, prin prezentarea rolului şi atribuţiilor ce revin autorităţilor administraţiei publice centrale. În mod corelativ, în Capitolul III sunt analizate principiile şi regulile de organizare şi funcţionare a administraţiei publice locale în sistemul de drept românesc. În acest sens sunt detaliate principiile organizării administraţiei publice locale, respectiv: principiul descentralizării, principiul autonomiei locale, principiul deconcentrării serviciilor publice, principiul eligibilităţii, principiul legalităţii, principiul consultării cetăţenilor, principiul subsidiarităţii. În structura lucrării Capitolul IV prezintă o importanţă evidentă fiind aduse în analiză două pliere importante care stau la baza activităţii administraţiei publice: principiul legalităţii şi controlul exercitat asupra administraţiei publice. În finalul studiului sunt evidenţiate influenţele procesului de integrare europeană asupra normelor juridice aplicabile administraţiei publice din România, fiind prezentate totodată şi principalele concluzii reţinute pe parcursul acestei analize....
Citeste mai mult

Administratia publica din Romania in contextul Constitutiei Romaniei

Aşa cum am încercat să evidenţiem pe parcursul acestei lucrări, administraţia publică reprezintă astăzi o „forţă” care antrenează dezvoltarea sau stagnarea unei ţări, în funcţie de gradul de deschidere, de orientare, dar şi de implicare al celor care ne administrează. În contextul actualelor schimbări sociale, economice, tehnologice şi culturale foarte rapide, inerţia tradiţiei poate constitui un obstacol în calea unor procese adaptative absolut necesare. Administraţia publică nu se poate sustrage acestor procese de schimbare; dimpotrivă, ea trebuie să se adapteze rapid sau chiar să iniţieze asemenea schimbări. Concret, adaptarea administraţiei publice la schimbare presupune perspectiva guvernării în spiritul exigenţelor instituite la nivel instituţional european, practicarea unui management al performanţei - conceptul nefiind unul propriu numai sectorului privat. Dimpotrivă, astăzi managementul public constituie premisa reuşitei organizării eficiente a sectorului public. Adaptarea cu întârziere a administraţiei publice din România, la nivelul acestor exigenţele, în sensul creşterii capacitaţii instituţionale şi promovării unui management public bazat pe calitate, eficienţă şi performanţă, a îngreunat procesul reformator în cadrul sistemului, cu consecinţele de rigoare. Adaptarea administraţiei publice din România la sistemul administrativ de tip european îi va spori rolul şi funcţiile, iar conţinutul şi calitatea serviciilor publice vor contura noi valenţe conceptuale precum şi noi schimbări în calitatea managementului, orientate spre performanţă şi eficienţă. Constituţia României constituie piatra de temelie a cadrului procedural şi legal de organizare şi funcţionare a administraţiei publice. Regulile ce stau la baza organizării şi funcţionării administraţiei publice le regăsim în Capitolul V al Titlului III din ...
Citeste mai mult
back 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 next total: 97 | displaying: 81 - 90
Log in
New member? Register now
Forgot password?
Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona

29 RON 26 RON
Tratatul de la Lisabona

Cetăţenia europeană

29 RON 25 RON
Tratatul de la Lisabona

Institutiile Uniunii Europene

(conform Tratatului de la Lisabona)

43 RON 39 RON
Featured author
Eduard Dragomir image Redactor_www.EuropaInfo.ro; Avocat Baroul Bucuresti
eXTReMe Tracker