Directiva 98/5/CE din 16 februarie 1998

Directiva 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea. Numarul CELEX - 31998L0005.

31998L0005

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI 98/5/CE
din 16 februarie 1998
de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obţinut calificarea

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 49 şi art. 57 alin. (1) şi alin. (2) prima şi a treia teză,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social2,

în conformitate cu procedura prevăzută în art. 189b din Tratat3,

(1) întrucât, în temeiul art. 7a din Tratat, piaţa internă presupune un spaţiu fără frontiere interne şi întrucât, în conformitate cu art. 3 lit. (c) din Tratat, eliminarea, între statele membre, a obstacolelor în calea liberei circulaţii a persoanelor şi serviciilor constituie unul dintre obiectivele Comunităţii; întrucât, pentru resortisanţii statelor membre, aceasta presupune, în special, posibilitatea de a-şi exercita profesia, cu titlu independent sau salariat, într-un alt stat membru decât cel în care şi-au obţinut calificările profesionale;

(2) întrucât, în conformitate cu Directiva Consiliului 89/48/CEE din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaştere a diplomelor de licenţă eliberate pentru o perioadă de formare profesională de cel puţin trei ani4, un avocat care este pe deplin calificat într-un stat membru poate deja impune recunoaşterea diplomei sale în vederea stabilirii în alt stat membru pentru a exercita profesia de avocat sub titlul profesional folosit în acel stat; întrucât directiva menţionată are ca obiectiv integrarea avocatului în profesie în statul membru gazdă şi nu urmăreşte nici să modifice regulile profesionale aplicabile în acel stat, nici să sustragă avocatul respectiv de la aplicarea acestor reguli;

(3) întrucât, în timp ce unii avocaţi se pot integra rapid în profesie în statul membru gazdă, în special prin promovarea unei probe de aptitudini conform dispoziţiilor Directivei 89/48/CEE, alţi avocaţi pe deplin calificaţi pot obţine această integrare după o anumită perioadă de practică profesională în statul membru gazdă sub titlul profesional din statele membre de origine sau să continue să profeseze sub titlul profesional din statul membru de origine;

(4) întrucât această perioadă trebuie să permită avocatului să se integreze în profesie în statul membru gazdă după verificarea experienţei sale profesionale în acest stat membru;

1 JO C 128, 24.05.1995, p. 6 şi JO C 355, 25.11.1996, p. 19.
2 JO C 256, 02.10.1995, p. 14.
3 Avizul Parlamentului European din 19 iunie 1996 (JO C 198, 08.07.1996, p. 85), Poziţia comună a Consiliului din 24 iulie 1997 (JO C 297, 29.09.1997, p. 6), Decizia Parlamentului European din 19 noiembrie 1997 (Decizia Consiliului din 15 decembrie 1997).
4 JO L 19, 24.01.1989, p. 16.

(5) întrucât luarea de măsuri în acest sens, la nivelul Comunităţii, se justifică nu numai pentru că, în comparaţie cu sistemul general de recunoaştere a diplomelor, ea asigură avocaţilor un mijloc mai simplu prin care se pot integra în profesie într-un stat membru, ci şi pentru că, prin acordarea posibilităţii ca avocaţii să îşi poată exercita profesia cu caracter permanent sub titlul profesional din statul membru de origine într-un stat membru gazdă, se vine în întâmpinarea nevoilor justiţiabililor care, datorită fluxurilor comerciale în creştere rezultate în special din piaţa internă, necesită consiliere atunci când derulează tranzacţii transfrontaliere în care dreptul internaţional, dreptul comunitar şi drepturile naţionale se suprapun adesea;

(6) întrucât luarea de măsuri la nivelul Comunităţii se justifică, de asemenea, deoarece numai câteva state membre permit deja pe teritoriul lor exercitarea activităţilor de avocat în alt mod decât prin prestare de servicii, de către avocaţii din alte state membre care profesează sub titlul profesional din ţara lor de origine; întrucât, cu toate acestea, în statele membre în care există această posibilitate, modalităţile privind, de exemplu, domeniul de activitate şi obligaţia de a se înregistra la autorităţile competente diferă considerabil; întrucât o astfel de diversitate de situaţii se traduce prin inegalităţi şi denaturări ale concurenţei între avocaţii din statele membre şi constituie un obstacol în calea liberei circulaţii; întrucât numai o directivă de stabilire a condiţiilor de exercitare a acestei profesii, în alt mod decât prin prestare de servicii, de către avocaţii ce profesează sub titlul profesional din statul membru de origine, are capacitatea să soluţioneze aceste dificultăţi şi să ofere aceleaşi oportunităţi avocaţilor şi justiţiabililor în toate statele membre;

(7) întrucât, în conformitate cu obiectivul ei, prezenta directivă nu stabileşte reglementări referitoare la situaţii de natură strict internă şi nu aduce atingere regulilor profesionale naţionale decât în măsura în care este necesar pentru realizarea efectivă a obiectivului său;

întrucât nu aduce în special atingere legislaţiei naţionale care reglementează accesul şi exercitarea profesiei de avocat sub titlul profesional utilizat în statul membru gazdă;

(8) întrucât este necesar ca avocaţii menţionaţi în prezenta directivă să aibă obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă din statul membru gazdă pentru ca aceasta să se poată asigura că ei respectă regulile profesionale şi deontologice din acel stat; întrucât efectul acestei înregistrări, în ceea ce priveşte jurisdicţiile şi gradele şi tipurile de jurisdicţii înaintea cărora pot să profeseze avocaţii, este determinat de legislaţia aplicabilă avocaţilor în statul membru gazdă;

(9) întrucât avocaţii care nu sunt integraţi în profesie în statul membru gazdă au obligaţia de a profesa în acel stat sub titlul profesional din ţara lor de origine pentru a se asigura informarea corectă a consumatorilor şi pentru a distinge între aceşti avocaţi şi avocaţii din statul membru gazdă care profesează sub titlul profesional utilizat acolo;

(10) întrucât avocaţilor la care se referă prezenta directivă trebuie să li se permită să acorde consultanţă juridică în special în ceea ce priveşte dreptul statului membru de origine, dreptul comunitar, dreptul internaţional şi dreptul din statul membru gazdă; întrucât acest lucru era deja permis, în ceea ce priveşte prestarea de servicii, în temeiul Directivei Consiliului 77/249/CEE din 22 martie 1977 pentru facilitarea exercitării efective a libertăţii de a presta servicii a avocaţilor1; întrucât, cu toate acestea, este necesar să se prevadă, la fel ca în Directiva 77/249/CEE, posibilitatea de a exclude din activităţile avocaţilor care profesează
sub titlul profesional din ţara lor de origine în Regatul Unit şi Irlanda anumite acte în materie imobiliară şi succesorală; întrucât prezenta directivă nu aduce în nici un fel atingere dispoziţiilor în temeiul cărora, în fiecare stat membru, anumite activităţi sunt rezervate altor profesii decât cea de avocat; întrucât este necesar să se reia din Directiva 77/249/CEE posibilitatea ca un stat membru gazdă să impună unui avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine să colaboreze cu un avocat local pentru reprezentarea sau apărarea unui client în justiţie; întrucât această obligaţie se aplică în conformitate cu interpretarea oferită de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, în special în hotărârea sa din 25 februarie 1988 în cauza 427/85, Comisia c. Germania1;

1 JO L 78, 26.03.1977, p. 17. Directivă modificată ultima dată de Actul de aderare din 1994.

(11) întrucât, pentru a asigura buna funcţionare a justiţiei, statelor membre ar trebui, prin reglementări specifice, să li se îngăduie să rezerve accesul la cele mai înalte grade de jurisdicţie avocaţilor specializaţi, fără a împiedica integrarea avocaţilor statelor membre care îndeplinesc condiţiile necesare;

(12) întrucât un avocat înregistrat în statul membru gazdă sub titlul profesional din ţara sa de origine trebuie să rămână înregistrat la autoritatea competentă din statul membru de origine pentru a-şi păstra calitatea de avocat şi a beneficia de prezenta directivă; întrucât, din acest motiv, colaborarea strânsă dintre autorităţile competente este indispensabilă, în special în cadrul unor eventuale proceduri disciplinare;

(13) întrucât avocaţii la care se referă prezenta directivă, independent de calitatea lor de avocaţi salariaţi sau independenţi în statul membru de origine, îşi pot exercita profesia în calitate de salariaţi în statul membru gazdă, dacă acel stat membru oferă această posibilitate propriilor avocaţi;

(14) întrucât scopul urmărit de prezenta directivă prin faptul că permite avocaţilor să profeseze în alt stat membru sub titlurile profesionale din ţările lor de origine este totodată să le faciliteze obţinerea titlului profesional al acelui stat membru gazdă; întrucât, în temeiul art. 48 şi 52 din Tratat, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiţie, statul membru gazdă are întotdeauna obligaţia de a lua în considerare experienţa profesională dobândită pe teritoriul său; întrucât după trei ani de activitate efectivă şi regulată în statul membru gazdă şi în dreptul acelui stat, inclusiv dreptul comunitar, se poate prezuma că aceşti avocaţi au dobândit aptitudinile necesare pentru a se integra complet în profesia de avocat din statul membru gazdă; întrucât, la sfârşitul acestei perioade, avocatul care, după ce a fost supus unei verificări, îşi poate dovedi competenţa profesională în statul membru gazdă, trebuie să poată obţine titlul profesional din acel stat membru; întrucât, dacă perioada de activitate profesională efectivă şi regulată de cel puţin trei ani include o perioadă mai scurtă de practică în dreptul statului membru gazdă, autoritatea ţine cont şi de orice alte cunoştinţe despre dreptul statului respectiv, care se pot verifica într-un interviu; întrucât dacă nu se dovedeşte
îndeplinirea acestor condiţii, decizia luată de autoritatea competentă a statului gazdă de a nu elibera titlul profesional al statului în conformitate cu modalităţile de facilitare legate de aceste condiţii trebuie motivată şi poate fi supusă căilor de atac conform dreptului intern;

(15) întrucât evoluţia economică şi profesională demonstrează că posibilitatea de a exercita profesia de avocat în comun, inclusiv în asociere, a devenit o realitate; întrucât trebuie să se evite ca exercitarea în cadrul unei grupări a profesiei în statul membru de origine să fie folosită ca pretext pentru a-i împiedica sau a-i descuraja să se stabilească în statul membru gazdă; întrucât trebuie, totuşi, să li se permită statelor membre să ia măsuri corespunzătoare pentru a atinge obiectivul legitim de a asigura independenţa profesiei; întrucât trebuie prevăzute anumite garanţii în toate statele membre care permit exercitarea profesiei în cadrul unei grupări,

1 Culegere 1988, p. 1123.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1. Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

1. Prezenta directivă are ca obiect facilitarea exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat cu titlu independent sau salariat într-un alt stat membru decât cel în care s-a obţinut calificarea profesională.

2. În sensul prezentei directive:

(a) „avocat” reprezintă orice persoană care este resortisant al unui stat membru şi care este autorizată să îşi exercite activităţile profesionale sub unul dintre următoarele titluri profesionale:
Belgia avocat/advocaat/rechtsanwalt
Danemarca advokat
Germania rechtsanwalt
Grecia Δίκηγόρος
Spania abogado/advocat/avogado/abokatu
Franţa avocat
Irlanda barrister/solicitor
Italia avvocato
Luxemburg avocat
Olanda advocaat
Austria rechtsanwalt
Portugalia advogado
Finlanda asianajaja/advokat
Suedia advokat
Regatul Unit advocate/barrister/solicitor

(b) „stat membru de origine” reprezintă statul membru în care un avocat a obţinut dreptul de a utiliza unul din titlurile profesionale menţionate în lit. (a), înainte de a exercita profesia de avocat într-un alt stat membru;

(c) ,,stat membru gazdă” reprezintă statul membru în care un avocat profesează în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive;

(d) ,,titlu profesional din statul membru de origine” reprezintă titlul profesional utilizat în statul membru în care un avocat a dobândit dreptul de a folosi acest titlu înainte de a exercita profesia de avocat în statul membru gazdă;

(e) ,,grupare” reprezintă orice entitate, cu sau fără personalitate juridică, constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru, în cadrul căreia avocaţii îşi desfăşoară activităţile profesionale împreună, sub un nume comun;

(f) „titlu profesional corespunzător” sau „profesie corespunzătoare” reprezintă orice titlu profesional sau orice profesie aflată sub jurisdicţia autorităţii competente la care s-a înregistrat un avocat în conformitate cu dispoziţiile art. 3, iar „autoritate competentă” reprezintă această autoritate.

3. Prezenta directivă se aplică atât avocaţilor care îşi exercită profesia în mod independent, cât şi avocaţilor salariaţi în statul membru de origine şi, sub rezerva art. 8, în statul membru gazdă.

4. Exercitarea profesiei de avocat în sensul prezentei directive nu reglementează prestările de servicii care fac obiectul Directivei 77/249/CEE.

Articolul 2. Dreptul de a profesa sub titlul profesional din statul membru de origine

Orice avocat are dreptul să exercite cu caracter permanent activităţile menţionate în art. 5 în oricare alt stat membru, sub titlul profesional din statul membru de origine.

Integrarea în profesia de avocat în statul membru gazdă se face conform dispoziţiilor art. 10.

Articolul 3. Înregistrarea la autoritatea competentă

1. Un avocat care doreşte să profeseze într-un alt stat membru decât cel în care şi-a obţinut calificarea profesională este obligat să se înregistreze la autoritatea competentă din acel stat.

2. Autoritatea competentă din statul membru gazdă înregistrează avocatul pe baza prezentării unui certificat care atestă înregistrarea lui la autoritatea competentă din statul membru de origine. Aceasta poate impune ca, atunci când este prezentat de către autoritatea competentă din statul membru de origine, certificatul să nu fie mai vechi de trei luni. Ea informează autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la înregistrare.

3. În sensul aplicării alin. (1):

- în Regatul Unit şi Irlanda, avocaţii care profesează sub un alt titlu profesional decât cel din Regatul Unit sau Irlanda se înregistrează fie la autoritatea competentă pentru profesia de „barrister” sau „advocate”, fie la autoritatea competentă pentru profesia de „solicitor”,

- în Regatul Unit, autoritatea competentă pentru un „barrister” din Irlanda este cea competentă pentru profesia de „barrister” sau „advocate” şi autoritatea competentă pentru un „solicitor” din Irlanda este cea competentă pentru profesia de „solicitor”,

- în Irlanda, autoritatea competentă pentru un „barrister” sau un „advocate” din Regatul Unit este cea competentă pentru profesia de „barrister” şi autoritatea competentă pentru un „solicitor” din Regatul Unit este cea competentă pentru profesia de „solicitor”.

4. Când autoritatea competentă dintr-un stat membru gazdă publică numele avocaţilor înregistraţi, aceasta publică şi numele avocaţilor înregistraţi în temeiul prezentei directive.

Articolul 4. Exercitarea profesiei sub titlul profesional din statul membru de origine

1. Un avocat care profesează într-un stat membru gazdă sub titlul profesional din statul membru de origine este obligat să îşi exercite profesia sub acest titlu, care trebuie indicat în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului membru de origine, în mod inteligibil şi astfel încât să se evite confuzia cu titlul profesional din statul membru gazdă.

2. În sensul aplicării alin. (1), statul membru gazdă poate impune unui avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine să indice organizaţia profesională din care face parte în statul membru de origine sau jurisdicţia la care este admis în aplicarea legislaţiei statului membru de origine. Statul membru gazdă poate, de asemenea, impune unui avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine să menţioneze înregistrarea sa la autoritatea competentă din acel stat membru.

Articolul 5. Domeniul de activitate
1. Sub rezerva alin. (2) şi (3), un avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine exercită aceleaşi activităţi profesionale ca şi un avocat care profesează sub titlul profesional corespunzător din statul membru gazdă şi poate, în special, să acorde consultanţă juridică cu privire la dreptul din statul membru de origine, dreptul comunitar, dreptul internaţional şi dreptul din statul membru gazdă. În orice împrejurare, acesta trebuie să respecte regulile de procedură aplicabile înaintea instanţelor naţionale.

2. Statele membre care autorizează, pe teritoriul lor, o anumită categorie de avocaţi să întocmească acte care conferă competenţa de a administra bunurile persoanelor decedate sau de a constitui sau a transfera drepturi reale imobiliare care, în alt stat membru, sunt rezervate altor profesii decât aceea de avocat, pot exclude de la astfel de activităţi pe avocaţii care profesează sub un titlu profesional din statul membru de origine conferit în unul din aceste din urmă state membre.

3. Pentru exercitarea activităţilor legate de reprezentarea şi apărarea în justiţie a unui client şi în măsura în care dreptul statului membru gazdă rezervă aceste activităţi avocaţilor care profesează sub titlul profesional al acelui stat, acesta din urmă poate impune avocaţilor care profesează sub titlurile profesionale din statele membre de origine să lucreze în colaborare fie cu un avocat care profesează înaintea instanţelor sesizate şi care, atunci când este necesar, poate fi răspunzător înaintea acesteia, fie cu un „avoué”, care îşi exercită
profesia pe lângă instanţa respectivă.

Cu toate acestea, pentru a asigura buna funcţionare a justiţiei, statele membre pot elabora norme specifice de acces la curţile supreme, cum ar fi utilizarea de avocaţi specializaţi.

Articolul 6. Reguli profesionale şi deontologice aplicabile

1. Indiferent de regulile profesionale şi deontologice care i se aplică în statul membru de origine, avocatul care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine se supune aceloraşi reguli profesionale şi deontologice ca şi avocaţii care profesează sub titlul profesional corespunzător din statul membru gazdă, în ceea ce priveşte toate activităţile pe care le exercită pe teritoriul acestuia.

2. Avocaţilor care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine trebuie să li se asigure reprezentarea corespunzătoare în organizaţiile profesionale ale statului membru gazdă. Această reprezentare implică cel puţin dreptul de vot în alegerile pentru organele de conducere ale acelor organizaţii.

3. Statul membru gazdă poate impune unui avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine fie să încheie o asigurare de răspundere profesională, fie să se afilieze la un fond de garantare profesională în conformitate cu normele pe care acel stat le stabileşte pentru activităţile profesionale exercitate pe teritoriul său. Totuşi, un avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine este scutit de această obligaţie, dacă face dovada unei asigurări plătite sau a unei garanţii încheiate în conformitate cu normele din statul membru de origine, în măsura în care asigurarea sau garanţia este echivalentă din punctul de vedere al condiţiilor şi al acoperirii. Dacă echivalarea este doar parţială, autoritatea competentă din statul membru gazdă poate impune încheierea unei asigurări sau a unei garanţii suplimentare pentru a acoperi elementele care nu sunt deja acoperite de asigurarea sau garanţia încheiate conform normelor din statul membru de origine.

Articolul 7. Proceduri disciplinare
1. În cazul neîndeplinirii de către un avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine a obligaţiilor în vigoare în statul membru gazdă, se aplică regulile de procedură, sancţiunile şi căile de atac prevăzute în statul membru gazdă.

2. Înainte de a iniţia o procedură disciplinară împotriva unui avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine, autoritatea competentă din statul membru gazdă informează autoritatea competentă din statul membru de origine cât mai curând posibil, furnizând toate informaţiile utile.

Primul paragraf se aplică mutatis mutandis în cazul în care este iniţiată o procedură disciplinară de către autoritatea competentă din statul membru de origine, care informează corespunzător autoritatea competentă din statul(ele) membru(e) gazdă.

3. Fără a aduce atingere competenţei decizionale a autorităţii competente din statul membru gazdă, aceasta cooperează pe tot parcursul întregii proceduri disciplinare cu autoritatea competentă din statul membru de origine. În special, statul membru gazdă adoptă dispoziţiile necesare pentru ca autoritatea competentă din statul membru de origine să îşi poată prezenta observaţiile înaintea instanţelor de recurs.

4. Autoritatea competentă din statul membru de origine decide cum să acţioneze, în aplicarea propriilor reguli de procedură şi de fond, ca urmare a unei decizii a autorităţii competente din statul membru gazdă privind un avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine.

5. Deşi nu este o condiţie necesară pentru luarea unei decizii de către autoritatea competentă din statul membru gazdă, retragerea temporară sau permanentă de către autoritatea competentă din statul membru de origine a autorizaţiei de exercitare a profesiei conduce automat la interdicţia temporară sau permanentă ca avocatul în cauză să profeseze sub titlul profesional din statul membru de origine în statul membru gazdă.

Articolul 8. Exercitarea profesiei ca avocat salariat

Un avocat înregistrat într-un stat membru sub titlul profesional din statul membru de origine poate profesa ca avocat salariat în serviciul altui avocat, într-o asociere sau societate de avocaţi sau al unei întreprinderi publice sau private, în măsura în care statul membru gazdă permite acest lucru avocaţilor înregistraţi sub titlul profesional utilizat în acel stat.

Articolul 9. Motivare şi căi de atac
Deciziile de a refuza înregistrarea menţionată în art. 3 sau de a anula această înregistrare, precum şi deciziile de pronunţare a sancţiunilor disciplinare trebuie motivate. Aceste decizii pot face obiectul căilor de atac de drept intern.

Articolul 10. Asimilarea cu avocatul statului membru gazdă

1. Un avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care îşi desfăşoară activitatea efectiv şi cu regularitate, pe o perioadă de cel puţin trei ani în statul membru gazdă, în domeniul dreptului acelui stat, inclusiv dreptul comunitar, este scutit de condiţiile prevăzute în art. 4 alin. (1) lit. (b) din Directiva 89/48/CEE pentru a fi admis în profesia de avocat în statul membru gazdă. „Activitate desfăşurată efectiv şi cu regularitate” reprezintă exercitarea reală a activităţii, fără nici o altă întrerupere decât cele care rezultă din evenimentele vieţii de zi cu zi.

Avocatul în cauză are obligaţia de a aduce dovada în faţa autorităţii competente din statul membru gazdă în legătură cu această activitate efectivă exercitată cu regularitate în statul membru gazdă pe o perioadă de cel puţin trei ani în domeniul dreptului statului membru gazdă. În acest scop:

(a) avocatul furnizează autorităţii competente din statul membru gazdă toate informaţiile şi documentele utile, în special despre numărul şi natura cauzelor în care a acordat asistenţă juridică;

(b) autoritatea competentă a statului membru gazdă poate verifica caracterul efectiv şi regularitatea activităţii exercitate şi poate cere, dacă este necesar, avocatului să ofere, verbal sau în scris, clarificări sau precizări suplimentare referitoare la informaţiile şi documentele menţionate la lit. (a).

Decizia luată de autoritatea competentă din statul membru gazdă de a nu acorda o scutire în cazul în care nu s-a prezentat dovada că cerinţele prevăzute în primul paragraf au fost îndeplinite trebuie motivată şi poate face obiectul căilor de atac de drept intern.

2. Un avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine într-un stat membru gazdă poate, în orice moment, să impună ca diploma lui să fie recunoscută în conformitate cu Directiva 89/48/CEE, în vederea obţinerii admiterii în profesia de avocat în statul membru gazdă şi a exercitării acesteia sub titlul profesional corespunzător profesiei din acel stat membru.

3. Un avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care a desfăşurat în mod efectiv şi cu regularitate o activitate profesională în statul membru gazdă pe o perioadă de cel puţin trei ani, dar pe o perioadă mai scurtă în domeniul dreptului acelui stat membru, poate obţine de la autoritatea competentă din statul membru gazdă admiterea în profesia de avocat în statul membru gazdă şi dreptul de a o practica sub titlul profesional corespunzător profesiei din acel stat membru, fără a fi obligat să îndeplinească condiţiile prevăzute în art. 4 alin. (1) lit. (b) din Directiva 89/48/CEE, în condiţiile şi în conformitate cu
modalităţile descrise mai jos:

(a) autoritatea competentă din statul membru gazdă ia în considerare activitatea exercitată efectiv şi cu regularitate în cursul perioadei prevăzute mai sus şi orice cunoştinţe şi experienţă profesională în dreptul statului membru gazdă, orice participare la cursuri şi seminarii despre dreptul statului membru gazdă, inclusiv dreptul profesional şi deontologia.

(b) avocatul pune la dispoziţia autorităţii competente din statul membru gazdă orice informaţie şi documentaţie utilă, în special despre cauzele în care a acordat asistenţă juridică.

Activitatea exercitată efectiv şi cu regularitate de către avocat în statul membru gazdă şi capacitatea sa de a continua activitatea pe care a exercitat-o în acel stat este evaluată pe baza unui interviu de către autoritatea competentă a statului membru gazdă, interviu al cărui scop este de a verifica caracterul efectiv şi regularitatea activităţii exercitate.

Decizia autorităţii competente din statul membru gazdă de a nu acorda autorizaţia în cazul în care nu s-a prezentat dovada că cerinţele stabilite în primul paragraf au fost îndeplinite trebuie motivată şi poate face obiectul căilor de atac de drept intern.

4. Autoritatea competentă din statul membru gazdă poate, printr-o decizie motivată şi care poate face obiectul căilor de atac de drept intern, să refuze să acorde unui avocat permisiunea de a beneficia de dispoziţiile prezentului articol, dacă ea consideră că aceasta ar aduce atingere ordinii publice, în special ca urmare a unor abateri disciplinare, a unor plângeri sau incidente de orice fel.

5. Reprezentanţii autorităţii competente însărcinaţi cu examinarea cererii trebuie să păstreze confidenţialitatea asupra informaţiilor primite.

6. Un avocat admis în profesia de avocat în statul membru gazdă în conformitate cu modalităţile prevăzute în alin. (1), (2) şi (3) are dreptul să folosească, pe lângă titlul profesional corespunzător profesiei de avocat din statul membru gazdă, titlul profesional din ţara lui de origine, exprimat în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului membru de origine.

Articolul 11. Exercitarea profesiei în cadrul unei grupări

În cazul în care este autorizată exercitarea profesiei în cadrul unei grupări de către avocaţii care îşi exercită activităţile sub titlul profesional corespunzător, se aplică următoarele dispoziţii cu privire la avocaţii care doresc să exercite activităţi cu acest titlu sau care se înregistrează la autoritatea competentă.

1. Unul sau mai mulţi avocaţi care aparţin aceleiaşi grupări în statul membru de origine şi care profesează sub titlul profesional din ţara lor de origine într-un stat membru gazdă îşi pot exercita activităţile profesionale în cadrul unei sucursale sau agenţii a grupării lor din statul membru gazdă. Totuşi, în cazul în care normele fundamentale care reglementează acea grupare în statul membru de origine sunt incompatibile cu normele fundamentale care rezultă din dispoziţiile legale, de reglementare şi administrative din statul membru gazdă, aceste din urmă dispoziţii se aplică în măsura în care respectarea lor este justificată de interesul general
constând în protecţia clientului şi a terţilor.

2. Fiecare stat membru permite unuia sau mai multor avocaţi din aceeaşi grupare sau din acelaşi stat membru de origine care profesează pe teritoriul său sub titlul profesional din statul membru origine accesul la o formă de exercitare a profesiei în cadrul unei grupări. Dacă statul membru oferă avocaţilor săi posibilitatea alegerii între mai multe forme de exercitare a profesiei în cadrul unei grupări, aceleaşi forme stau şi la dispoziţia avocaţilor menţionaţi anterior. Modalităţile în conformitate cu care aceşti avocaţi îşi exercită activităţile în comun în statul membru gazdă sunt reglementate de dispoziţiile legale, de reglementare şi administrative din statul membru respectiv.

3. Statul membru gazdă ia măsurile necesare pentru a permite, de asemenea, exercitarea profesiei în comun între:

(a) mai mulţi avocaţi din diferite state membre care profesează sub titlurile profesionale din statele membre de origine;

(b) unul sau mai mulţi avocaţi care fac parte din categoria menţionată la lit. (a) şi unul sau mai mulţi avocaţi din statul membru gazdă.

Modalităţile în conformitate cu care aceşti avocaţi îşi exercită activităţile în comun în statul membru gazdă sunt reglementate de dispoziţiile legale, de reglementare şi administrative din statul membru respectiv.

4. Un avocat care doreşte să profeseze sub titlul profesional din statul membru de origine informează autoritatea competentă din statul membru gazdă despre faptul că este membru al unei grupări în statul membru de origine şi furnizează toate informaţiile utile despre acea grupare.

5. Prin derogare de la pct. (1) - (4), un stat membru gazdă, în măsura în care interzice avocaţilor care profesează sub propriul titlu profesional corespunzător să exercite profesia de avocat într-o grupare în care unele persoane nu sunt membre ale acestei categorii profesionale, poate refuza să permită unui avocat înregistrat sub titlul profesional din statul membru de origine să profeseze pe teritoriul său ca membru al grupării sale. Se consideră că gruparea include persoane care nu sunt membre ale acestei categorii profesionale dacă:

- capitalul grupării este deţinut în întregime sau parţial sau

- se utilizează denumirea sub care profesează sau

- se exercită puterea de decizie, de fapt sau de drept, de către persoane care nu au calitatea de avocaţi în sensul art. 1 alin. (2).

În cazul în care normele fundamentale care reglementează o grupare de avocaţi din statul membru de origine sunt incompatibile fie cu normele în vigoare în statul membru gazdă, fie cu dispoziţiile primului paragraf, statul membru gazdă se poate opune deschiderii unei sucursale sau unei agenţii pe teritoriul său fără restricţiile prevăzute la pct. (1).

Articolul 12. Denumirea grupării
Indiferent de modalităţile conform cărora avocaţii profesează sub titlul profesional din statul membru de origine în statul membru gazdă, aceştia pot folosi denumirea oricărei grupări căreia îi aparţin în statul membru de origine.

Statul membru gazdă poate impune ca, pe lângă denumirea reglementată în primul paragraf, să se menţioneze forma juridică a grupării din statul membru de origine şi/sau numele membrilor grupării care profesează în statul membru gazdă.

Articolul 13. Cooperarea dintre autorităţile competente din statul membru de origine şi cel gazdă şi confidenţialitatea

Pentru a facilita aplicarea prezentei directive şi pentru a evita aplicarea incorectă a dispoziţiilor sale cu scopul unic de a eluda reglementările aplicabile în statul membru gazdă, autoritatea competentă din statul membru gazdă şi autoritatea competentă din statul membru de origine colaborează strâns şi îşi oferă reciproc asistenţă.

Ele trebuie să păstreze confidenţialitatea asupra informaţiilor pe care le schimbă între ele.

Articolul 14. Desemnarea autorităţilor competente

Statele membre desemnează autorităţile competente împuternicite să primească cererile şi să ia deciziile la care se face referire în prezenta directivă până la 14 martie 2000 cel târziu.

Statele membre informează celelalte state membre şi Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 15. Raportarea de către Comisie

În termen de cel mult zece ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia raportează Parlamentului European şi Consiliului cu privire la progresul înregistrat în aplicarea directivei.

După toate consultările necesare, Comisia îşi prezintă cu această ocazie concluziile şi orice modificări care pot fi aduse sistemului existent.

Articolul 16. Transpunerea
1. Statele membre adoptă dispoziţiile legale, de reglementare şi administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 14 martie 2000 cel târziu. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2. Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziţii de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 17
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării ei în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

Articolul 18. Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, la 16 februarie 1998.

Pentru Parlamentul European                Pentru Consiliu
Preşedintele                                              Preşedintele
J. M. GIL-ROBLES                                     J. CUNNINGHAM