Directiva din 22 martie 1977 de facilitare a exercitarii efective a libertatii de a presta servicii de către avocati

Directiva Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitarii efective a libertatii de a presta servicii de către avocati (77/249/CEE). Numarul CELEX 31977L0249

 31977L0249

DIRECTIVA CONSILIULUI
din 22 martie 1977
de facilitare a exercitării efective a libertăţii de a presta servicii de către avocaţi
(77/249/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 57 şi 66,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (JO C 103, 05.10.1972, p. 19 şi JO C 53, 08.03.1976, p. 33.),

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (JO C 36, 28.03.1970, p. 37 şi JO C 50, 04.03.1976, p. 17.),

întrucât, în aplicarea Tratatului, de la sfârşitul perioadei de tranziţie este interzisă orice restricţie în ceea ce priveşte prestarea de servicii pe baza naţionalităţii sau a condiţiilor de rezidenţă;

întrucât prezenta directivă se referă numai la măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a activităţilor de avocat prin prestare de servicii; întrucât vor fi necesare măsuri mai elaborate pentru a facilita exercitarea efectivă a dreptului de stabilire;

întrucât exercitarea efectivă a activităţilor de avocat prin prestare de servicii presupune recunoaşterea ca avocaţi de către statul membru gazdă a acelor persoane care exercită această profesie în diferite state membre;

întrucât, deoarece prezenta directivă se referă numai la prestarea de servicii şi nu conţine dispoziţii privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, beneficiarul directivei va utiliza titlul profesional din statul membru în care s-a stabilit, denumit în continuare „statul membru de provenienţă”,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1
1. Prezenta directivă se aplică, în limitele şi în condiţiile pe care le prevede, activităţilor de avocat exercitate prin prestare de servicii.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentei directive, statele membre pot rezerva unor categorii determinate de avocaţi întocmirea actelor autentice care să permită administrarea bunurilor unor persoane decedate, precum şi constituirea sau transferul de drepturi reale imobiliare.
2. „Avocat” reprezintă orice persoană abilitată să îşi exercite activităţile profesionale sub una din următoarele denumiri:
Belgia: avocat / advocaat,
Danemarca: advokat,
Republica Federală Germania: Rechtsanwalt,
Franţa: avocat,
Irlanda: barrister, solicitor,
Italia: avvocato,
Luxemburg: avocat-avoué
Olanda: advocaat,
Regatul Unit al Marii Britanii: advocate, barrister, solicitor.

Articolul 2
Fiecare stat membru recunoaşte ca avocat, în vederea exercitării activităţilor menţionate în art. 1 alin. (1), orice persoană menţionată în alin. (2) din articolul menţionat.

Articolul 3
Orice persoană menţionată în art. 1 îşi utilizează titlul profesional exprimat în limba sau una din limbile statului de provenienţă, cu indicarea organizaţiei profesionale de care aparţine sau a jurisdicţiei pe lângă care este admisă în aplicarea legislaţiei acestui stat.

Articolul 4
1. Activităţile privind reprezentarea şi apărarea unui client în justiţie sau în faţa autorităţilor publice se exercită în fiecare stat membru gazdă în condiţiile prevăzute pentru avocaţii stabiliţi în acest stat, cu excluderea oricărei condiţii de rezidenţă sau de înscriere într-o organizaţie profesională în statul respectiv.
2. În exercitarea acestor activităţi, avocatul respectă regulile profesionale ale statului membru gazdă, fără a aduce atingere obligaţiilor care îi revin în statul membru de provenienţă.
3. Dacă aceste activităţi se exercită în Regatul Unit al Marii Britanii, „reguli profesionale ale statului membru gazdă” reprezintă regulile profesionale ale statului membru gazdă pentru „solicitors”, atunci când activităţile respective nu sunt specifice pentru „barristers” sau pentru „advocates”. În caz contrar, se aplică regulile profesionale cu privire la aceştia din urmă.
Totuşi, „barristers” de provenienţă din Irlanda se subordonează tot regulilor profesionale pentru „barristers” sau „advocates” din Regatul Unit al Marii Britanii.
Dacă aceste activităţi se exercită în Irlanda, „reguli profesionale ale statului membru gazdă” reprezintă, în măsura în care reglementează prezentarea orală a unei cauze în instanţă, regulile profesionale pentru „barristers”. În toate celelalte cazuri, se aplică regulile profesionale pentru „solicitors”. Totuşi, „barristers” şi „advocates” de provenienţă din Regatul Unit al Marii Britanii se subordonează tot regulilor profesionale pentru „barristers” din Irlanda.
4. Pentru exercitarea altor activităţi decât cele menţionate în alin. (1), avocatul rămâne subordonat condiţiilor şi regulilor profesionale ale statului membru de provenienţă, fără a aduce atingere respectării regulilor, oricare ar fi sursa lor, care reglementează profesia în statul membru gazdă, în special celor cu privire la incompatibilitatea între exercitarea activităţilor de avocat şi cea a altor activităţi în acest stat, la secretul profesional, la relaţiile între confraţi, la interdicţia ca acelaşi avocat să acorde asistenţă juridică unor părţi având interese contrare, precum şi la publicitate. Aceste reguli nu se aplică decât dacă pot fi respectate de către un avocat care nu este stabilit în statul membru gazdă şi în măsura în care respectarea lor este justificată obiectiv pentru asigurarea, în statul respectiv, a exercitării corecte a activităţilor de avocat, a demnităţii profesiei şi a respectării regulilor privind incompatibilitatea.

Articolul 5
Pentru exercitarea activităţilor referitoare la reprezentarea şi apărarea unui client în justiţie, fiecare stat membru poate impune avocaţilor prevăzuţi în art. 1:
- să fie prezentaţi, conform regulilor sau uzanţelor locale, preşedintelui jurisdicţiei şi, dacă este cazul, decanului competent în statul membru gazdă;
- să acţioneze în colaborare fie cu un avocat care profesează pe lângă jurisdicţia sesizată şi care ar fi responsabil, dacă este cazul, faţă de această jurisdicţie, fie cu un „avoué” sau „procuratore” care profesează pe lângă aceasta.

Articolul 6
Orice stat membru poate exclude avocaţii salariaţi, care au încheiat un contract de muncă cu o întreprindere publică sau privată, de la exercitarea activităţilor de reprezentare şi de apărare în justiţie a întreprinderii respective, în măsura în care avocaţii stabiliţi în statul respectiv nu sunt autorizaţi să le exercite.

Articolul 7
1. Autoritatea competentă a statului membru gazdă poate impune prestatorului de servicii dovedirea calităţii sale de avocat.
2. În cazul nerespectării obligaţiilor în vigoare în statul membru gazdă, prevăzute în art. 4, autoritatea competentă din acest stat stabileşte, în conformitate cu propriile reguli de drept şi de procedură, consecinţele acestei nerespectări, şi, în acest scop, poate obţine orice informaţii profesionale utile cu privire la prestatorul de servicii. Aceasta informează autoritatea competentă a statului membru de provenienţă cu privire la orice decizie adoptată.
Aceste comunicări nu aduc atingere caracterului confidenţial al informaţiilor furnizate.

Articolul 8
1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de doi ani de la notificarea acesteia şi informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
2. Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 9
Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 22 martie 1977.

Pentru Consiliu
Preşedintele
Judith HART