Efectul direct al dreptului comunitar

Efectul direct înseamnă că dreptul comunitar conferă drepturi şi impune obligaţii în mod direct nu doar instituţiilor comunitare şi statelor membre ale Uniunii Europene, ci şi resortisanţilor acestora, cetăţeni ai Uniunii.

Întrebarea ce se pune este care dintre normele comunitare au acest efect.

Atât Tratatul CE, cât şi Tratatul Uniunii Europene fac referire la acest efect doar în ceea ce priveşte legislaţia secundară.

Una dintre realizările Curţii de Justiţie a CE este că a impus aplicabilitatea directă a normelor comunitare în pofida rezistenţei manifestate iniţial de unele state membre, garantând astfel existenţa ordinii de drept comunitare.

CEJ a statuat că Uniunea Europeană constituie o nouă ordine juridică, subiectele sale fiind nu doar statele membre, ci şi naţionalii acestora. Indiferent de legislaţia naţională, dreptul comunitar stabileşte persoanelor fizice sau juridice, nu doar obligaţii, ci le conferă şi drepturi. Aceste drepturi există nu doar acolo unde ele sunt expres prevăzute în Tratat, ci şi atunci când Tratatul impune obligaţii clar definite pentru persoanele fizice sau juridice, pentru statele membre şi instituţiile UE.

Cu alte cuvinte, însăşi existenţa unei obligaţii impune naşterea unui drept corelativ corespunzător, principiu ce se regăseşte de o manieră bine definită şi în dreptul românesc.

A se vedea si: Conflictul dintre norma comunitara si cea nationala