Suprematia dreptului comunitar

Dreptul comunitar, creat în conformitate cu competenţele pe care instituţiile UE le-au primit prin tratatele de constituire, are prioritate în conflictul cu legea naţională a unui stat membru. Mai mult chiar, norma comunitară nu este doar mai puternică decât cea naţională adoptată anterior, ci are un efect limitator şi asupra legilor ce vor fi adoptate ulterior de către statele membre.

Efectul direct al dreptului comunitar conduce la apariţia unei alte probleme, la fel de importantă: ce se întâmplă dacă o normă comunitară, ce dă naştere în mod direct unor drepturi, intră în conflict cu o normă din dreptul naţional?

Un astfel de conflict de legi poate fi soluţionat doar dacă se acordă prioritate uneia dintre ele. Legislaţia comunitară nu conţine o reglementare expresă a acestei probleme şi nici unul dintre tratatele originare nu face referire dacă norma comunitară este superioară sau inferioară normei din dreptul naţional. Cu toate acestea, unica soluţie de rezolvare a conflictului de legi este de a-i da prioritate normei de drept comunitar şi a-i permite să anuleze efectul reglementărilor naţionale ce diverg de la regula comunitară, permiţând acesteia din urmă să ia locul normei de drept intern în sistemul juridic naţional. Soluţia s-a impus deoarece o subordonare a ordinii de drept comunitare în faţa dreptului naţional ar goli dreptul comunitar de orice valoare intrinsecă. Evident că în acest ultim caz nu s-ar mai pune problema unei aplicări egale şi uniforme a dreptului comunitar în toate statele membre, iar atingerea obiectivelor stabilite prin Tratat ar deveni imposibil de realizat.

A revenit, o dată în plus, Curţii Europene de Justiţie sarcina de a se pronunţa pentru eliminarea acestor posibile consecinţe negative, în pofida opoziţiei unor state membre, consacrând astfel principiul suprematiei normei de drept comunitar ca element esenţial al ordinii de drept comunitare[1].

In mod concret, in 1964, hotarârea Costa a stabilit suprematia dreptului comunitar asupra dreptului intern. În aceasta cauza, o instanta judecatoreasca italiana intrebase Curtea de Justitie daca legea italiana de nationalizare a sectorului de productie si de distributie a energiei electrice era compatibila cu anumite norme din Tratatul CEE. Curtea a introdus doctrina suprematiei dreptului comunitar, intemeiata pe specificul ordinii juridice comunitare, menita sa aiba o aplicare uniforma În toate statele membre.

Ca o concluzie generală, retinem că suprematia dreptului comunitar constituie, împreună cu efectul direct, un element fundamental al construcţiei juridice ce reglementează activităţile la nivelul Uniunii Europene.

--------------------------------------------------------------------------------

[1] A se vedea cazul 6164 Costa vs. ENEL.

--------------------------------------------------------------------------------

A se vedea si: Conflictul dintre norma comunitara si cea nationala