- Home
- Stiri
-
Uniunea Europeana
- › Informatii uzuale
- › Istoria Uniunii Europene
- › Institutiile Uniunii Europene
- › Tratatele Uniunii Europene
- › Dreptul comunitar
- › Politicile Uniunii Europene
- › Relatiile externe ale Uniunii Europene
- › Avocat in Uniunea Europeana
- › Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie
- › Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
- › Legislatia Uniunii Europene (Selectii)
- › Fondatorii Uniunii Europene
- › Dictionarul EuropaInfo.ro
- › Documente de referinta
- CEDO
- Afaceri europene
- Publicatii
- Contact
- Librarie
- Lucrari.ro
- Admitere Avocatura
- Afaceri agricole
Winston Churchill (1874 - 1965)
După studii la Harrow şi la Colegiul militar din Sandhurst, devine ofiţer (1895) şi serveşte pe rând în armata britanică în Cuba, India, Sudan şi în Africa de Sud, unde este corespondent al ziarului Morning Post.
Ales deputat conservator de Oldham (1900), este numit ministru de mai multe ori, în special la Ministerul Comerţului şi cel de Interne, apoi Prim Lord al Amiralităţii (1911-1915).
În noiembrie 1915 revine în armata britanică şi luptă în special în Franţa. Numit din nou ministru de Război şi al Aeronauticii (1918-1920), apoi ministru al Coloniilor (1922), trece prin eșecul electoral din 1922 și încearcă zadarnic să înființeze un partid independent antisocialist. Reales deputat conservator la Epping (1924), devine Cancelar al Eșichierului.
Prim-ministru (între 1940 și 1945), lider incontestabil al Partidului Conservator, este susținătorul efortului de război făcut de britanici şi unul dintre protagoniştii victoriei comune din 1945.
În calitate de şef al opoziţiei (1945-1951), susţine cu putere politica de uniune europeană, subiectul de predilecţie al discursurilor sale de la Fulton (Missouri, 5 martie 1946) și mai ales de la Zurich (19 septembrie 1946): „Trebuie să recreăm o familie europeană într-un cadru regional care se va numi, poate, Statele Unite ale Europei şi primul pas politic va fi acela de a constitui un Consiliu al Europei [...]. Vă spun: "Europă, în picioare!" (Jean Lecerf, 1965, pag. 14-15).
Îşi va relua postul de prim-ministru între 1951-1955.
Autor a numeroase eseuri literare şi istorice, maxime, cugetări şi memorii, primeşte Premiul Nobel pentru literatura în 1953.



del.icio.us
Digg
Post your comment