Comisia Europeana - motorul sistemului institutional comunitar

Ca executiv al Uniunii Europene, Comisia Europeană este instituţia independentă care reprezintă şi apără interesele Uniunii în ansamblul său . Practic, ea este inima mecanismului instituţional al Uniunii, deoarece propune legislaţia, politicile şi programele de acţiune şi pune în aplicare deciziile Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene. Membrii Comisiei Europene, denumiţi într-o manieră informală, comisari, sunt personalităţi ale vieţii politice a statelor membre care acţionează numai în interesul Uniunii, neputând primi instrucţiuni de la guvernele lor naţionale.

Ca executiv al Uniunii Europene, Comisia Europeană este instituţia independentă care reprezintă şi apără interesele Uniunii în ansamblul său . Practic, ea este inima mecanismului instituţional al Uniunii, deoarece propune legislaţia, politicile şi programele de acţiune şi pune în aplicare deciziile Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene. Membrii Comisiei Europene, denumiţi într-o manieră informală, comisari, sunt personalităţi ale vieţii politice a statelor membre care acţionează numai în interesul Uniunii, neputând primi instrucţiuni de la guvernele lor naţionale.

Numirea Comisiei Europene se face pentru un mandat de 5 ani. Numirea are loc în termen de şase luni de la alegerile Parlamentului European, după o procedură care presupune parcurgerea următoarelor etape: guvernele statelor membre stabilesc de comun acord Preşedintele Comisie; Preşedintele Comisiei îşi alege ceilalţi membri ai Comisiei, în acord cu guvernele statelor membre; Parlamentul îşi dă acordul pentru Comisie în ansamblul ei. După aprobarea Comisiei de către Parlament, aceasta îşi începe oficial activitatea.

Atunci când Uniunea Europeană număra 15 state, Comisia Europeană avea 20 de comisari, câte unul din fiecare stat, cu excepţia statelor mari – Germania, Franţa, Italia, marea Britanie, Spania – care desemnau câte 2.

În contextul extinderii Uniunii Europene la 27 de state, a fost adoptat Tratatul de la Nisa prin a cărui intrare în vigoare, fiecare stat membru al Uniunii Europene îşi deleagă doar câte un comisar, căruia i se alocă o anumită sferă de competenţă politică, care după posibilităţi trebuie să corespundă cu autoritatea deţinută de statul membru în acel domeniu politic.

Începând cu 2007, având în vedere aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană la 1 ianuarie, Comisia Europeană este compusă din 27 de membri, câte un reprezentant pentru fiecare stat. Consiliul European numeşte comisarii, după ce fiecare guvern naţional a propus pentru comisariat câte trei candidaţi. După numirea acestora se solicită apoi acordul Parlamentului European pentru cabinetul astfel compus. Comisarii sunt membri cu drepturi egale ai Comisiei, reprezentând deciziile luate pe principiul colegial. Durata unui mandat este de 5 ani, începutul şi sfârşitul acestuia fiind corelate cu perioada legislativă a Parlamentului European. Limbile de lucru ale Comisiei sunt - engleza, franceza şi germana.

Comisia este motorul sistemului instituţional al Uniunii Europene:

- având dreptul de iniţiativă întocmeşte proiectele de acte normative, pe care le supune pentru adoptare Parlamentului şi Consiliului. În comparaţie cu organele interne întâlnite în alte sisteme politice, cum ar fi în cazul guvernului federal german, Comisia poate oricând să retragă orice iniţiativă legislativă care încă nu a fost adoptată definitiv de Consiliu;

- în calitate de instituţie executivă Comisia asigură aplicarea legislaţiei europene (directive, decizii etc.), execuţia bugetară şi realizarea programelor adoptate de Consiliu şi Parlament;

- împreună cu Curtea Europeană de Justiţie verifică respectarea legislaţiei comunitare;

- în calitate de reprezentant legal al Uniunii Europene la nivel global are dreptul de a negocia mai ales tratatele din domeniul comerţului şi colaborării internaţionale.

Pe viitor, conform Tratatului de reformă de la Lisabona, se vor face reforme majore în privinţa Comisiei Europene, în acest sens, noul Tratat prevăzând reducerea pe termen lung a numărului membrilor comisiei la 2/3 din numărul statelor membre. Reducerea numărului de membri ai Comisiei are ca scop creşterea eficienţei activităţii acesteia, respectiv a capacităţii de acţiune a Comisiei într-o Uniune extinsă. Numărul membrilor Comisiei va putea fi modificat de Consiliul european cu unanimitate de voturi.

O altă schimbare importantă: Tratatul de la Lisabona introduce o legătură directă între rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European şi alegerea candidatului la preşedinţia Comisiei.

De asemenea, trebuie menţionat că rolul preşedintelui Comisiei va fi consolidat, din moment ce acesta îi va putea obliga pe membrii colegiului să demisioneze.
Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi vicepreşedinte al Comisiei. Înfiinţarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate este una dintre inovaţiile instituţionale majore ale Tratatului de la Lisabona. În consecinţă, coerenţa acţiunii externe a Uniunii ar trebui să fie ameliorată .

Acest Înalt Reprezentant va avea o dublă misiune:pe de o parte, va fi împuternicitul Consiliului pentru politica externă şi de securitate comună (PESC) iar pe de altă parte, va fi vicepreşedinte al Comisiei pentru relaţii externe. Responsabil pentru elaborarea politicii externe şi a politicii de apărare comună, va prezida şi Consiliul „Afaceri externe”. În plus, va reprezenta Uniunea pe scena internaţională în domeniul PESC şi va fi asistat de un serviciu european pentru acţiune externă, format din funcţionari ai Consiliului, Comisiei şi serviciilor diplomatice naţionale.