Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Curtea Europeană de Justiţie a Uniuni Europene este obligată şi are responsabilitatea să observe şi să asigure justa interpretare şi aplicare a dreptului comunitar aşa cum reiese el din legislaţia primară dată de Tratatele Uniunii (Comunităţilor) Europene şi de către instituţiile comunitare.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, ca de altfel toate celelalte instituţii ale construcţiei comunitare, este o creaţie atipică , atât în ceea ce priveşte dreptul naţional cât şi cel internaţional. Apariţia şi dezvoltarea ei este în strânsă legătură cu aceea mai largă a proiectului european care a dus la existenţa Uniunii Europene, astfel cum o cunoaştem astăzi.

Încă din perioada lucrărilor pregătitoare - care urmau să ducă la elaborarea Tratatului de la Paris, instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), cu largi puteri pentru organele acesteia, - partenerii prezenţi la negocieri au resimţit necesitatea unui organism învestit cu controlul legalităţii actelor emise de Înalta Autoritate şi Consiliul Special de Miniştri - organe ale CECO - care să asigure echilibrul între acestea şi statele membre, să garanteze neamestecul autorităţilor CECO în aşa-numitul „domeniu rezervat al statelor membre” . Din acest motiv, prin Tratatul institutiv semnat la Paris în 18 aprilie 1951 şi intrat în vigoare la 25 iulie 1952, a fost creată Curtea de Justiţie a CECO. Conform prevederilor din documentul fondator, Curtea de Justiţie trebuia să asigure respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatului şi a regulamentului de executare.

Şedinţa de deschidere a Curţii de Justiţie, care a primit sediul la Luxemburg, a avut loc la 10 decembrie 1952.

Ulterior, Tratatele de la Roma, care au instituit CEEA şi CEE, prevăd crearea a câte unei Curţi de Justiţie, cu acelaşi rol, în fiecare comunitate. Dar în paralel cu semnarea celor două tratate, la 25 martie 1957, a fost semnată şi „Convenţia relativă la unele instituţii comune Comunităţilor Europene”, care prevede ca cele trei Comunităţi Europene să aibă o Curte de Justiţie unică, care să îşi exercite atribuţiile stabilite de fiecare tratat, potrivit reglementărilor fiecăruia dintre ele.

Amploarea activităţii desfăşurată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a determinat, pe de o parte, crearea în 1989 a unui Tribunal de Primă Instanţă, menit, în primul rând, să degreveze Curtea de unele cauze, iar pe de altă parte, de a oferi celor prejudiciaţi posibilitatea a două grade de jurisdicţie, în aşa fel încât drepturile lor să fie pe deplin recunoscute şi apărate.

Ulterior, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Nisa, care a introdus un nou alineat (art. 225 A) în Tratatul Comunităţilor Europene, Consiliul, acţionând în unanimitate, pe baza unei propuneri primite din partea Comisiei, după consultarea Parlamentului European şi a Curţii, sau la solicitarea Curţii de Justiţie însăşi, poate crea complete de judecată pentru o audiere şi să determine, în primă instanţă, anumite categorii de acţiuni sau proceduri îndeplinite în domenii specifice. Astfel s-a ajuns ca, la data de 2 noiembrie 2004, prin Decizia Consiliului nr. 2004/752 din 2.11.2004, a fost reglementată instituirea Tribunalului Funcţiei Publice al Uniunii Europene, care se organizează şi funcţionează pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă.

Conform Tratatului de la Lisabona, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) cuprinde Curtea de Justiţie (CJ), Tribunalul şi tribunale specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor.