Tratatul de fuziune de la Bruxelles

În data de 8 aprilie 1965, la Bruxelles, a fost semnat Tratatul de Fuziune prin care s-au instituit un Consiliu unic şi o Comisie unică pentru toate cele trei comunităţi europene.

Tratatul a intrat în vigoare cca. 2 ani mai târziu, la 1 iulie 1967[1].

Astfel, Înalta Autoritate - ca instituţie a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, Comisia – ca instituţie a Comunităţii Economice Europene şi Comisia prevăzută în Tratatul CEEA au încetat să mai funcţioneze paralel şi au fuzionat într-o Comisie unică. În mod similar s-a întâmplat şi cu cele trei Consilii, toate fuzionând într-un Consiliu unic.

După aceste evenimente, sistemul de instituţii comunitare se prezenta astfel:

-       un Consiliu, compus din câte un reprezentant membru al guvernului fiecărui stat parte, care dispunea de un secretariat;

-       o Comisie, compusă din membrii desemnaţi de guverne pentru o perioadă de patru ani;

-       Parlamentul European, compus din delegaţi ai parlamentelor naţionale, ca „reprezentanţi ai popoarelor”;

-       Curtea de Justiţie, instituţie jurisdicţională format din şapte judecători numiţi pe o perioadă de şase ani, de comun acord cu guvernele naţionale, reînnoiţi din trei în trei ani şi asistaţi de doi avocaţi generali.

În afara dispoziţiilor privind Consiliul şi Comisia, Tratatul de la Bruxelles mai conţine prevederi importante şi cu privire la Curtea de Conturi, ca organ auxiliar al Comunităţilor Europene creat prin „Tratatul de modificare a unor dispoziţii financiare a Tratatelor ce instituie Comunităţile Europene şi a Tratatului care a instituit un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor Europene”. Misiunea ei era aceea de a exercita controlul extern asupra tuturor veniturilor şi cheltuielilor Comunităţilor Europene ca şi asupra oricărui organism creat de către Comunităţile Europene cu excepţia celor excluse, eventual, de la un asemenea control.

--------------------------------------------------------------------------------
[1] A se vedea, Charles Zorgbibe, "Constructia europeana. Trecut. Prezent. Viitor", Editura Trei, Bucuresti, 1998, p. 157 şi urm.