- Home
- Stiri
-
Uniunea Europeana
- › Informatii uzuale
- › Istoria Uniunii Europene
- › Institutiile Uniunii Europene
- › Tratatele Uniunii Europene
- › Dreptul comunitar
- › Politicile Uniunii Europene
- › Relatiile externe ale Uniunii Europene
- › Avocat in Uniunea Europeana
- › Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie
- › Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
- › Legislatia Uniunii Europene (Selectii)
- › Fondatorii Uniunii Europene
- › Dictionarul EuropaInfo.ro
- › Documente de referinta
- CEDO
- Afaceri europene
- Publicatii
- Contact
- Librarie
- Lucrari.ro
- Admitere Avocatura
- Afaceri agricole
|
|
![]() Curtea Europeană a Drepturilor Omului
|
|
|
|
|
|
Politica Europeana in domeniul Energiei. Generalitati
Ca o concluzie, se poate spune că politica energetică a Uniunii Europene, priveşte, în general, următoarele aspecte: asigurarea resurselor sigure şi diversificate; asigurarea alimentării cu energie la preţuri corespunzătoare; reducerea impactului asupra mediului; utilizarea eficientă a energiei; racordarea la politica de dezvoltare industrială; dimensiunea socială şi de sănătate.
Monopolurile companiilor energetice au resimţit de-a lungul timpului o presiune crescândă din partea problemelor de mediu şi a intensificării concurenţei, la care s-a adăugat, la sfârşitul anilor ‘60, criza petrolului. Toate acestea au ridicat problema asigurării resurselor energetice.
Există o mare diversitate de abordare a politicilor din domeniul energiei între cele 27 de state ale Uniunii Europene, de la modelul francez (sistem centralizat) până la cel britanic (sistem liberal) şi cu elemente specifice, ca în Danemarca (preocuparea pentru mediu) sau în Grecia (interconectare dificilă cu sistemul energetic al Uniunii Europene).
Cele mai importante obiective ale politicii energetice se referă la[1]:
- siguranţa alimentării cu energie în condiţii de competitivitate, resurse sigure şi diverse. Siguranţa priveşte atât importurile de energie şi materii prime, cât şi livrările către consumatori. În perspectivă globală, creşterea populaţiei duce la creşterea necesităţilor vitale de energie.
- sisteme de energie competitive, în condiţiile liberalizării preţurilor, diversificării surselor de alimentare către consumatori şi protecţiei mediului. Sistemele energetice trebuie să sprijine o economie competitivă şi, în acelaşi timp, să fie competitive în interiorul lor.
- protecţia mediului, referitor la reducerea ploilor acide şi a emisiilor gazelor cu efect de seră, prin introducerea celor mai performante tehnologii. O primă acţiune s-a convenit la Summitul de la Kyoto, privind reducerea cu 8% a emisiilor de dioxid de carbon în atmosferă.
Ca o concluzie, se poate spune că politica energetică a Uniunii Europene, priveşte, în general, următoarele aspecte: asigurarea resurselor sigure şi diversificate; asigurarea alimentării cu energie la preţuri corespunzătoare; reducerea impactului asupra mediului; utilizarea eficientă a energiei; racordarea la politica de dezvoltare industrială; dimensiunea socială şi de sănătate.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] A se vedea, Marius Profiroiu, Irina Popescu, „Politici europene”, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 107-108.










del.icio.us
Digg



Post your comment