Actul Unic European (AUE)

Semnarea Actului Unic European (Sursa: European Commission Audiovisual Library)

Principalul obiectivul al A.U.E. a fost realizarea unui spaţiu fără frontiere care să permită libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a capitalurilor şi a persoanelor. Semnificativ de amintit este art. 13 AUE potrivit caruia: „Comunitatea adoptă măsuri destinate să stabilească progresiv piaţa internă, în cursul unei perioade expirând la 31 decembrie 1992, conform dispoziţiilor din tratat; Piaţa internă comportă un spaţiu fără frontiere interne în care libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor este asigurată potrivit dispoziţiilor din prezentul tratat”.

Un alt tratat al Comunităţilor europene este Actul Unic European (AUE), intrat în vigoare în 1987. Contextul adoptării AUE începe în anii ’80 care au adus şi necesitatea unei reforme instituţionale care să corespundă evoluţiilor politice, economice şi sociale înregistrate în Europa.

În anul 1984, la Consiliul European de la Fontainbleau, s-a constituit, sub preşedinţia senatorului irlandez J. Dooge , Comitetul pentru problemele instituţionale, după modelul Comitetului Spaak, cel care a redactat Tratatele de la Roma. Raportul Comitetului, numit Raportul Dooge, afirma nevoia unui salt calitativ în sensul creării între statele europene a unei entităţi politice adevărate, adică a unei Uniuni Europene.

Misiunea Comitetului era de a prezenta sugestii în vederea îmbunătăţirii funcţionării cooperării europene în domeniul comunitar, ca şi în cel al cooperării politice. În vederea realizării acestui obiectiv, Comitetul preconiza convocarea unei conferinţe a reprezentanţilor guvernelor statelor membre care să negocieze un proiect de tratat asupra Uniunii Europene .

A.U.E. a avut, poate, cea mai mare importanţă în procesul de integrare economică, de altfel, el fiind caracterizat ca obligaţia de a realiza simultan marea piaţă fără frontiere, plus coeziunea economică şi socială, o politică europeană de cercetare şi tehnologie, întărirea sistemului monetar european, lansarea unui spaţiu social european şi acţiuni semnificative în domeniul mediului .

Principalul obiectivul al A.U.E. rămâne însă, realizarea unui spaţiu fără frontiere care să permită libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a capitalurilor şi a persoanelor. Semnificativ de amintit aici este art. 13 din AUE potrivit cu care: „Comunitatea adoptă măsuri destinate să stabilească progresiv piaţa internă, în cursul unei perioade expirând la 31 decembrie 1992, conform dispoziţiilor din tratat; Piaţa internă comportă un spaţiu fără frontiere interne în care libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor este asigurată potrivit dispoziţiilor din prezentul tratat”.

Pe lângă aceste dispoziţii care definesc obiectivul general – cel al stabilirii “pieţei interne”, Actul unic aduce modificări şi procedurilor prevăzute pentru suprimarea obstacolelor în calea schimburilor dintre statele membre. Principalele modificări constau în introducerea, prin articolele 18 şi 19 din Actul unic, a două noi dispoziţii referitoare la:

- instaurarea unei proceduri de armonizare a legislaţiilor prin decizia Consiliului adoptată cu majoritate calificată;

- posibilitatea de a decreta, tot prin decizie cu majoritate calificată, că acele dispoziţii în vigoare într-un stat membru trebuie să fie considerate ca echivalente cu cele aplicate de un alt stat membru.

Trecerea de la “piaţa comună” la “piaţa internă” nu era o simplă modificare terminologică. După cum rezultă şi din Cartea albă a Comisiei din 1985 era vorba de un obiectiv ambiţios a cărui realizare implica adoptarea a 310 directive de apropiere a legislaţiilor în vederea stabilirii progresive a pieţei interne până la 31 decembrie 1992, prin suprimarea obstacolelor fizice, tehnice, fiscale ce continuau să perturbe libera circulaţie a persoanelor, bunurilor şi capitalurilor.

Data de 31 decembrie 1992 nu a avut efectul de a suprima toate obstacolele existând încă pentru libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor . De altfel, într-o declaraţie, anexă la AUE se arăta că această dată “nu creează efecte juridice automate”. Efectul datei de 31 decembrie 1992 a fost mai mult politic şi psihologic.