Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a tratatelor existente. La intrarea sa în vigoare (1 decembrie 2009), Tratatul de la Lisabona a modificat cele două tratate majore ale Uniunii: Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE, Maastricht, 1992), precum şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Roma, 1957). Acesta din urmă a fost redenumit „Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene” (TFUE). O serie de Protocoale şi de Declaraţii sunt anexate Tratatului.

§ 1. Tratatul de la Lisabona. Generalităţi

Anii 2005 şi 2006 s-au scurs fără a se ajunge la o rezolvare cu privire la problema Constituţiei Europene. Abia în a doua parte a anului 2007 s-a ajuns la o soluţie de compromis pe care factorii de decizie comunitari o sperau viabilă. Ea s-a concretizat în apariţia unui nou act comunitar, denumit Tratatul de reformă sau Tratatul de la Lisabona, după locul în care a fost semnat oficial de şefii de state şi de guverne pe 13 decembrie 2007.
Noul Tratat este clădit, în general, pe conţinutul Constituţiei Europene, din cadrul căreia au fost înlăturate prevederile cele mai controversate şi, în primul rând, titlul de „Constituţie”, care speria populaţia europeană prin simbolismul pe care îl cuprindea. În acelaşi timp, pentru ţara noastră, noul tratat este primul pe care îl semnează în calitate de ţară membră.

Noul document se spera că va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009, după ratificarea sa de către toţi cei 27 de membrii ai Uniunii, însă, şi acest proces de ratificare s-a împotmolit într-un loc devenit se pare „tradiţional” - Irlanda. În această ţară un referendum convocat cu privire la ratificarea tratatului a dat rezultat negativ. A trebuit să fie convocat un alt referendum în a doua parte a anului 2009. Acesta din urmă a arătat o susţinere cu privire la noul Tratat, astfel încât noul Tratat de Reformă de la Lisabona a putut intra în vigoare la 1 decembrie 2009.

§ 2. Obiectivele Tratatului de la Lisabona

În ceea ce priveşte obiectivele noului Tratat, acestea sunt :

- formarea unei Uniuni mai democratice şi mai transparente;

- crearea unei Uniuni mai eficiente, cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu instituţii moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acţioneze mai bine în domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de astăzi;

- construirea unei Europe a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecţie a cetăţenilor europeni;

- promovarea Europei ca actor pe scena internaţională – instrumentele de politică externă de care dispune Europa vor fi regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici.

§ 3. Conţinutul Tratatului de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a tratatelor existente. La intrarea sa în vigoare (1 decembrie 2009), Tratatul de la Lisabona a modificat cele două tratate majore ale Uniunii: Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE, Maastricht, 1992), precum şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Roma, 1957). Acesta din urmă a fost redenumit „Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene” (TFUE). O serie de Protocoale şi de Declaraţii sunt anexate Tratatului.

Cu titlu separat va fi menţinut Tratatul privind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom, CEEA).

Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), aşa cum este amendat de Tratatul de la Lisabona, reflectă cadrul general al Uniunii şi principiile sale, incluzând, de asemenea, şi dispoziţiile specifice privind politica externă şi de securitate comună a UE. Astfel, TUE, amendat, cuprinde un preambul şi este structurat în şase părţi:

- Titlul I: Dispoziţii comune;
- Titlul II: Dispoziţii privind principiile democratice;
- Titlul III: Dispoziţii privind instituţiile;
- Titlul IV: Dispoziţii privind formele de cooperare consolidată;
- Titlul V: Dispoziţii generale privind acţiunea externă a Uniunii şi dispoziţiile specifice privind politica externă şi de securitate comună;
- Titlul VI: Dispoziţii finale.

Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) cuprinde regulile şi modalităţile concrete de funcţionare a UE, transpunând în practică elementele de principiu descrise în cadrul TUE. De asemenea, TFUE detaliază politicile Uniunii, cu excepţia politicii externe şi de securitate comună. Structura acestuia, în versiunea consolidată, este următoarea:

- Partea I: Principiile (art. 1-17);
- Partea a II-a: Nediscriminarea şi cetăţenia UE (art. 18 - 25);
- Partea a III-a: Politicile şi acţiunile interne ale Uniunii (art. 26 - 197);
- Partea a IV-a: Asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mări (art. 198 - 204);
- Partea a V-a: Acţiunea externă a Uniunii (art. 205 - 222);
- Partea a VI-a: Dispoziţii instituţionale şi financiare (art. 223 - 334);
- Partea a VII-a: Dispoziţii generale şi finale (art. 335 - 358).

Pentru mai multe informaţii vă recomandăm cărţile:

TRATATUL DE LA LISABONA în vigoare de la 1 dec. 2009

INSTITUŢIILE UNIUNII EUROPENE cf. Tratatului de la Lisabona