Tratatele de la Roma

Ceremonia de semnare a tratatelor de la Roma

Cele două Tratate de la Roma, instituind Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (C.E.E.A. sau Euratom), semnate la 25 martie 1957 şi intrate în vigoare la 1 ianuarie 1958, constituie alături de Tratatul de la Paris instituind C.E.C.O., cele trei tratate originare ale Comunităţilor Europene, şi, totodată, principalele izvoare primare ale dreptului comunitar european.

In primul rând trebuie amintit că cele două Tratate de la Roma, instituind Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (C.E.E.A. sau Euratom), semnate la 25 martie 1957 şi intrate în vigoare la 1 ianuarie 1958, constituie alături de Tratatul de la Paris instituind C.E.C.O., cele trei tratate originare ale Comunităţilor Europene, şi, totodată, principalele izvoare primare ale dreptului comunitar european.

Tratatul C.E.E. avea ca principal scop transformarea condiţiilor economice de schimburi şi de producţie pe teritoriul Comunităţilor. În acelaşi timp, s-au remarcat şi opinii de prezentare a creării Comunităţilor ca o contribuţie la construcţia funcţională a Europei politice, substituită integrării politice directe.

La rândul său, Tratatul de la Roma instituind C.E.E.A. (Euratom) avea ca obiectiv, potrivit art. 1, să contribuie la stabilirea condiţiilor necesare formării şi dezvoltării rapide a energiilor nucleare, creşterii nivelului de trai în statele membre şi dezvoltării schimburilor cu alte ţări.

Cele două Tratate au fost însoţite de adoptarea unei Convenţii privind instituţiile comune pentru Comunităţi şi de unele protocoale semnate la Bruxelles la 17 aprilie 1957 cu privire la imunităţile şi privilegiile Curţii de Justiţie a C.E.E. şi Euratom.

Deşi s-au înfiinţat trei Comunităţi, iar la constituire nu a fost explicit exprimată ideea creării pieţei comune, aceasta a fost avută în vedere ca unul dintre obiectivele cele mai importante care urmau să fie realizate, urmărindu-se şi constituirea unei uniuni politice prin fuzionarea acestor Comunităţi, fapt, de altfel, dovedit, prin evoluţia ulterioară – Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht etc.