- Home
- Stiri
-
Uniunea Europeana
- › Informatii uzuale
- › Istoria Uniunii Europene
- › Institutiile Uniunii Europene
- › Tratatele Uniunii Europene
- › Dreptul comunitar
- › Politicile Uniunii Europene
- › Relatiile externe ale Uniunii Europene
- › Avocat in Uniunea Europeana
- › Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie
- › Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
- › Legislatia Uniunii Europene (Selectii)
- › Fondatorii Uniunii Europene
- › Dictionarul EuropaInfo.ro
- › Documente de referinta
- CEDO
- Afaceri europene
- Publicatii
- Contact
- Librarie
- Lucrari.ro
- Admitere Avocatura
- Afaceri agricole
|
|
![]() Curtea Europeană a Drepturilor Omului
|
|
|
|
|
|
Tratatul de la Paris instituind CECO (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului)
Anul 1950 a marcat o nouă etapă pentru evoluţia construcţiei comunitare, etapă pentru al cărui început un rol important îi revine lui Robert Schuman care, în numele Franţei, în declaraţia făcută la Paris, la 9 mai 1950 , propunea să se angajeze un proces original depăşind cadrul tradiţional al cooperării interguvernamentale prin acceptarea trecerii anumitor atribute ale suveranităţii în favoarea unor instituţii comune. In iunie 1950 negocierile s-au deschis la Paris, iar la 18 aprilie 1951 a fost semnat Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, urmând ca acesta să intre în vigoare, la 25 iulie 1952.
Anul 1950 a marcat o nouă etapă pentru evoluţia construcţiei comunitare, etapă pentru al cărui început un rol important îi revine lui Robert Schuman care, în numele Franţei, în declaraţia făcută la Paris, la 9 mai 1950 , propunea să se angajeze un proces original depăşind cadrul tradiţional al cooperării interguvernamentale prin acceptarea trecerii anumitor atribute ale suveranităţii în favoarea unor instituţii comune.
S-a ales un anumit sector industrial - cărbunele şi oţelul - datorită, pe de o parte, ponderii economice a acestor industrii, iar pe de altă parte, din necesitatea unor garanţii legate de suprimarea controlului interaliat al zonei Ruhr-ului, pentru ca orice război între Franţa şi Germania să devină nu numai de negândit dar şi din punct de vedere material imposibil.
Proiectul amintit se înscria într-o perspectivă mai ambiţioasă, piaţa comună a cărbunelui şi oţelului trebuind să permită să se experimenteze formula unei integrări sectoriale, formulă susceptibilă să fie în mod progresiv extinsă la alte domenii şi chiar la construirea unei Europe politice .
Propunerea făcută de Robert Schuman a primit repede un răspuns favorabil din partea Germaniei, urmând, la un interval scurt de timp, răspunsurile favorabile din partea Belgiei, Olandei, Luxemburg-ului şi Italiei.
Astfel, în iunie 1950 negocierile s-au deschis la Paris, iar la 18 aprilie 1951 a fost semnat Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, urmând ca acesta să intre în vigoare, la 25 iulie 1952.










del.icio.us
Digg



Post your comment